Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Hidroizolaţii’

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEII

ORDINUL Nr. 605 din 21.04.2003

pentru aprobarea reglementării tehnice „Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi polimerice”,

indicativ NP 064­02,

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,

În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 3 / 2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, cu modificările ulterioare,

Având în vedere procesul verbal de avizare nr. 70 /14.10.2002 al Comitetului Tehnic de Specialitate

„Fizica construcţiilor şi cerinţe funcţionale pentru construcţii”,

Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, emite următorul:

ORDIN:

Art. 1.­Se aprobă reglementarea tehnică „Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi polimerice”, indicativ     NP 064­02, elaborată de Institutul Naţional de Cercetare­Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor ­ ÎNCERC

Bucureşti şi prevăzută în anexa1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

1 Anexa se publică în Buletinul Construcţiilor editat de Institutul Naţional de Cercetare­Dezvoltare în Construcţii şi Economia

Construcţiilor ­ ÎNCERC Bucureşti.

Art. 2. ­ Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. ­ La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului lucrărilor publice şi a amenajării teritoriului nr. 11 / N / 1991 pentru aprobarea reglementării tehnice „Instrucţiuni tehnice pentru alcătuirea  şi  executarea hidroizolaţiei  monostrat  cu folie  stratificată  din  PVC plastificat  la acoperişurile clădirilor industriale şi agrozootehnice, necirculabile”, indicativ C 234 ­1991, îşi încetează aplicabilitatea.

Art. 4. ­ Direcţia generală tehnică în construcţii va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

p. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei,

Marius Sorin Ovidiu Bota,

Secretar de stat

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI

GHID PRIVIND PROIECTAREA, EXECUŢIA Şl EXPLOATAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢII HIDROIZOLATE CU MATERIALE BITUMINOASE Şl POLIMERICE,

INDICATIV NP 064­02

Elaborat de:

Institutul Naţional de Cercetare­Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor­ ÎNCERC Bucureşti

Director general: Director Departament Şef Laborator:

Responsabil de proiect: Colectiv de specialişti:
prof. dr. ing. Dan LUNGU dr. ing. loan PEPENAR ing. Sergiu MELINTE

arh. George MICLEA arh. George MICLEA ing. Sergiu MELINTE arh. Vincenţiu TOMA

ing. Silviana CONSTANTIN arh. Eugen POPESCU

ing. lolanda ŞERBAN tehn. Victorina SASU tehn. Cristian ARSENE tehn. Liliana BARBU

Avizat de:

DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII

Director:
ing. Octavian MĂNOIU

Responsabil de temă: ing. Paula DRAGOMIRESCU

CUPRINS

1. Prevederi generale

1.1. Obiect

1.2. Domeniu şi condiţii de aplicare

1.3. Referinţe principale

1.4. Terminologie şi elemente definitorii

2. Prezentarea detaliată a obiectului reglementării

2.1. Destinaţie şi condiţii de alcătuire

2.2. Hidroizolaţii pe elemente de infrastructură

2.3. Hidroizolaţii pe elementele de suprastructură

3. Cerinţe, criterii şi niveluri de performanţă

3.1. Cerinţe şi prevederi comune pentru hidroizolaţii

3.2. Specificaţii particulare­ infrastructură

3.3. Specificaţii particulare ­ suprastructură

4. Principii de alcătuire, proiectare şi mod de execuţie

4.1. Prevederi generale

4.2. Structuri hidroizolante şi mod de execuţie pe infrastructura

4.3. Tipuri de structuri şi modalităţi de execuţie pe suprastructură

4.4. Condiţii privind verificarea calităţii, întreţinerea şi urmărirea comportării în exploatare a structurilor hidroizolante la clădiri

5. Asigurarea calităţii

6. Măsuri privind protecţia şi igiena muncii

7. Măsuri privind prevenirea şi stingerea incendiilor

Anexa 1. ­ Referinţe

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

GHID PRIVIND PROIECTAREA, EXECUŢIA ŞI EXPLOATAREA

ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢII HIDROIZOLATE CU MATERIALE

BITUMINOASE ŞI POLIMERICE
Indicativ NP

064­2002

1. PREVEDERI GENERALE

­

1.1. Obiect

1.1.1. Prezentul ghid stabileşte reguli şi procedee ce trebuie avute în vedere la proiectarea, execuţia şi exploatarea sistemelor hidroizolante din materiale bituminoase şi polimerice în foi, specifice elementelor de construcţie, în vederea obţinerii performanţelor derivate din Legea 10/1995.

1.2. Domeniu şi condiţii de aplicare

1.2.1. Ghidul se adresează tuturor factorilor ce participă la realizarea de construcţii, în calitate de proiectanţi,

executanţi, producători de materiale, utilizatori şi beneficiari, care prin activitatea ce o desfăşoară, asigură, pe domeniul respectiv, cerinţele legislative în vigoare.

Elaborat de:

Institutul National de Cercetare­Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor ­ ÎNCERC Bucureşti
Aprobat de: MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI, cu ordinul

nr. 605 din 21.04.2003

1.2.2. Ghidul este destinat conceperii,  executării şi exploatării lucrărilor de protecţii hidrofuge a elementelor de construcţii din întreaga gamă de investiţii ale domeniului respectiv.

1.2.3. Soluţiile tehnice adecvate păstrării calităţii construcţiilor, a sănătăţii şi confortului uman se stabilesc funcţie de condiţiile de mediu şi a celor din exploatare.

1.3. Referinţe principale

Reglementările tehnice utilizate la redactarea prezentului ghid sunt prezentate în anexa 1.

1.4. Terminologie şi elemente definitorii

1.4.1. Terminologie conform STAS 2355/1­1985 (Construcţii Civile, Industriale şi Agrozootehnice. Lucrări de hidroizolaţii în construcţii. Clasificare şi terminologie).

1.4.2. Terminologia de specialitate, utilizată în cuprinsul prezentului ghid este prezentată în tabelul

1:

Tabelul 1.

Nr. crt. Termen Definiţie
1. Etanşeitate Termen generic ce defineşte impermeabilitatea construcţiilor (părţi şi elemente de construcţii) împotriva apei şi/sau a umidităţii mediului, care cuprinde şi domeniul hidroizolaţiilor la clădiri (ce fac obiectul prezentului ghid).
2. Hidroizolaţie Structură etanşă, continuă, de protecţie a elementelor sau părţilor de construcţie împotriva infiltraţiilor apei şi a umidităţii naturale a mediului.
Nr.crt. Termen Definiţie
3. Terase necirculabilecu

structura hidroizolantă autoprotejată

Terase pe care nu se circulă sau cu circulaţie ocazională, dirijată, care au ca strat superior al structurii hidroizolante o foaie (membrană) hidroizolantă autoprotejată; pentru acces ocazional se prevăd zone special întărite şi marcate ce comportă o circulaţie uşoară.
4. Terase necirculabilecu

protecţie suplimentară grea

Terase pe care în general nu se circulă; care comportă peste structura hidroizolantă protecţie din pietriş sau dale;
5. Terase circulabile Terase ce comportă funcţiuni utilitare în exploatare­circulabile pietonal, apte accesului şi parcajului auto, terase grădină.
6. Autoprotecţie (foi saustructuri hidroizolante autoprotejate) Strat de protecţie cu materiale minerale granulare sau din paiete, folii sau pelicule aplicate în procesul de fabricaţie pe faţa superioară a foilor hidroizolante sau materiale hidroizolante (foi sau pelicule) rezistente la factorii de mediu prin natura compoundului din care sunt fabricate, inclusiv structura complexului de alcătuire (armături de suprafaţă stabile dimensional).
7. Independent sauflotant Mod de aplicare fără aderentă la suport a unei folii, foi sau structuri hidroizolante.
8. Semiaderent Mod de aplicare a unei folii, foi sau structuri hidroizolante prin lipire în puncte, benzi (fâşii) continui sau discontinui, într­un procent stabilit.
9. Aderenţa totală Mod de aplicare a unei foi sau structuri hidroizolante prin sudură sau lipire continuă, omogenă pe întreaga suprafaţă.

1.4.3. Elemente definitorii

1.4.3.1. Sistemul IPT ­ sistem de apreciere calitativă pe criterii şi niveluri de performanţă a structurilor hidroizolante (detaliat în cap. 4 ­ Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri ­ Indicativ NP­040/2000) ce cuprinde:

• I ­ impermeabilitatea la apă;

• P ­ rezistenţa la perforare (Ps ­ perforare statică şi Pd ­perforare dinamică);

T ­ comportamentul la temperaturi ridicate.

1.4.3.2.   Criterii şi niveluri de performanţă a materialelor hidroizolante (detaliat în cap. 5 ­

Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri ­ Indicativ NP­040/

2000) ce cuprinde următorii parametrii definitorii, principali:

• R ­ forţa de rupere la tracţiune;

• A ­ alungirea la rupere la tracţiune;

• F ­ flexibilitatea la temperaturi scăzute:

1.4.3.3.  Suport ­ termen generic ce defineşte natura suprafeţei pe care se aplică hidroizolaţia:

a)  supor t  r igid ­ beton monolit sau prefabricat, şapă (slab armată) din mortar de ciment;  constituie suport cu deformaţii neglijabile ce comportă orice tip de materiale hidroizolante;

b)  suport  ela stic ­ suport deformabil (astereala din lemn sau din plăci celulozice aglomerate) cu săgeata maxim admisibilă de 1/150, comportă hidroizolaţii în foi (membrane);

c)  supor t  semir igi d ­ placi termoizolante, semirigide simplu pozate, lipite în puncte, continuu sau fixate mecanic pe suport rigid, ce pot fi supuse unui efort de compresiune maxim de 8 N/cmp pentru o

deformaţie maximă de 10 % (exemplu: plăci din polistiren expandat sau extrudat, plăci din poliuretan etc):

d)  supor t  s emiela st ic ­ plăci termoizolante fixate mecanic, lip it e continuu sau în puncte pe suport rigid, elastic sau semirigid ce pot fi supuse unui efort de 0,2 N/cmp, cu o deformaţie maximă de 5

% la un coeficient de revenire de minim 0,90 (exemplu: plăci vată minerală de minim  140 kg/mc), comportă hidroizolaţii în foi.

1.4.3.4. Structura hidroizolantă ­ termen ce defineşte un sistem monostrat, bistrat sau multistrat de materiale hidroizolante:

a) structurile  hidroizolante  pot  fi  constituite  din  foi  hidroizolante  (bituminoase  sau  din  materiale polimerice) sau din mase omogene cu aplicare peliculară (bituminoase sau polimerice);

b) structurile hidroizolante în foi se aplică pe suport în următoarele variante:

• lipit e continuu, în următoarele moduri:

o  lip ir e cu adezivi specifici la rece (bituminoşi şi/sau polimerici);

o   sudură cu flacăra sau cu aer cald;

o  autoaderenţă (cu film de protecţie ce se îndepărtează).

• lipite discontinuu, în următoarele moduri:

o   cu adezivi specifici la rece, în puncte sau benzi;

o   prin  topirea  superficială a reliefului  (benzi  sau ploturi) cu care este prevăzută foaia hidroizolantă   (foi bituminoase);

o   în puncte sau benzi autoadezive;

o   cu adezivi specifici la rece, prin interpunerea unei folii sau foi perforate.

Note:
• simplu pozate, cu fixare mecanică;

• lipite  continuu  sau  discontinuu,  cu  fixare  mecanică suplimentară.

• Foile hidroizolante ce compun structurile hidroizolante se lipesc continuu între ele cu adezivi specifici la rece, prin sudură sau autoaderenţă;

• Structurile hidroizolante autoprotejate se vor aplica în aderenţă totală faţă de suport la altitudini mai mari de 900 m.

1.4.3.5. Structurile hidroizolante în foi se protejează faţă de factorii de mediu în unul din următoarele moduri:

a)  Protejate din fabricaţie (autoprotejate) cu:

• materiale minerale (granule, paiete);

• folii metalice subţiri din aluminiu, cupru,  inox (prin dublare);

• în masă prin natura compoundului cu care este realizat materialul hidroizolant.

b)  Protejate pe şantier cu:

• pelicule de protecţie (reflectante);

• pietriş sau dale;

• elemente prefabricate sau turnate.

.

2. PREZENTAREA DETALIATA A OBIECTULUI REGLEMENTĂRII

2.1. Destinaţie şi condiţii de alcătuire

Ca parte a lucrărilor de construcţii, sistemele hidroizolante aplicate pe diversele părţi ale unei clădiri, realizează prin componenţa şi structura lor, protecţia necesară a acestora, la factorii de mediu

subterani sau atmosferici.

­

2.1.1. Luând în considerare acest aspect, definim următoarele tipuri de hidroizolaţii:

a)  hidroizolaţii pe elementele de infrastructură;

hidroizolaţii aferente suprastructurii.

2.1.2. Condiţiile de alcătuire şi realizare a acestora se referă la:

­ specificaţii de mediu;

­ suport şi organizare front de lucru;

­ reguli şi prescripţii ale producătorului de material asupra modului de utilizare şi execuţie, în concordantă directă cu normativele specifice în vigoare;

­ asigurarea calităţii;

­ măsuri de protecţie a muncii şi PSI.

2.2. Hidroizolaţii pe elementele de infrastructură

2.2.1. Aceste structuri hidroizolante se referă la elementele sau părţile de clădire aflate sub cota ± 0,00 respectiv:

• fundaţii, socluri de fundaţii;

• pardoseli;

• subsoluri.

pentru   care   se   asigură   protecţia  împotriva   factorilor  de   mediu, umiditatea pământului şi sau a apelor cu sau fără presiune hidrostatică.

2.2.2. Proiectarea şi execuţia sistemelor de protecţie hidrofugă se va face în condiţii de calitate şi eficienţă maximă, în situaţia în care se va ţine cont şi vor fi respectate următoarele precizări:

a)  tipul de prezenţă al apei şi compoziţia acesteia în solul de amplasament:

b) forma în plan şi în secţiune a părţilor de construcţie ce devin elemente­suport, distanţe şi condiţii de accesibilitate necesare;

c) cunoaşterea şi respectarea prescripţiilor producătorilor de materiale hidroizolante în legătură directă

cu elemente de presiune, temperatură, eforturi tangenţiale, categorii de rezistenţă la fisurare a construcţiei, fenomen de capilaritate şi umiditate naturală, modalităţi de rezolvare a străpungerilor şi rosturilor de dilatare­tasare;

d)  respectarea condiţiilor minime de performanţă în sistemul I.P.T.;

e)  prevederea şi asigurarea modalităţilor ce conferă protecţie şi siguranţă pe parcursul lucrărilor de execuţie ­ NTSM şi PSI.

2.2.3. Hidroizolarea se realizează cu materiale hidroizolante în foi, bituminoase sau polimerice.

2.2.4. Hidroizolaţii la fundaţii, socluri, pardoseli

Sunt protecţii hidrofuge realizate pe talpa fundaţiilor de sub pereţii clădirilor, la exteriorul soclurilor acestora, sau sub pardoseli contra apelor provenite din infiltraţii, umiditatea solului, stropiri şi a fenomenului de capilaritate.

În cazuri speciale, hidroizolaţia de la fundaţii se va racorda cu hidroizolaţia verticală a soclului, iar în cazul pardoselilor aşezate pe pământ, cu hidroizolaţia acestora sau cu stratul de rupere a capilarităţii.

2.2.5. Hidroizolaţii la subsoluri

Protecţia hidrofugă a subsolurilor se realizează în următoarele cazuri:

­  împotriva apelor fără presiune unde pânza freatică cu nivel constant sau maxim, este considerată la cel puţin 1,0 m sub betonul de egalizare, iar terenul de fundare este permeabil;

­  împotriva apelor cu presiune unde pungile de acumulare sau pânza freatică exercită presiune

asupra elementelor de construcţie aflate sub nivelul terenului.

Structurile hidroizolante sunt concepute în mod curent în două sisteme:

a)  cuvă exterioară;

b) cuvă interioară (cuvă în cuvă)

2.3. Hidroizolaţii pe elementele de suprastructură

2.3.1. Părţile de clădire, aflate deasupra cotei de referinţă ± 0,00, pentru care sunt necesare lucrări de izolare hidrofugă, în vederea protecţiei acestora la acţiunea factorilor atmosferici, sunt:

­ acoperişurile de tip terasă sau în pantă;

­ aria balcoanelor şi logiilor;

­ încăperile umede.

2.3.2. Alcătuirea hidroizolaţiei, structura şi modul de execuţie, pentru o comportare corespunzătoare în condiţiile date de temă, va trebui să se realizeze, ţinând cont de următoarele:

a)  zona climatică, gradul şi felul factorilor atmosferici, modul de acţionare al acestora, durata şi ciclul de repetitivitate;

b)  tipul suportului de rezistenţă, forma, consistenţa şi posibilităţile de rectificare;

c)  condiţii  de pantă  şi  de pregătire a  suprafeţei  suport  pentru  o  corectă  şi  eficientă  execuţie şi exploatare;

d) caracteristicile performante ale materialelor hidroizolante, precizări ale producătorilor privind structura,  modul de execuţie,  domeniul  de utilizare şi unele condiţii specifice în alcătuirea  şi execuţia părţilor componente curente şi speciale;

e)  condiţii privind nivelurile minime de performanţă în sistemul I.P.T.;

f)  prevederea şi asigurarea modalităţilor ce conferă protecţie şi siguranţă pe parcursul lucrărilor de execuţie ­ NTSM şi PSI.

2.3.3. Hidroizolarea se realizează cu materiale hidroizolante în foi, bituminoase sau polimerice.

2.3.4. Hidroizolaţii la acoperişuri de tip terasă sau în pantă

2.3.4.1. Sunt protecţii hidrofuge contra factorilor atmosferici, realizate direct pe elementul de rezistenţă al acoperişului clădirii (structură hidroizolantă), sau pe structura termoizolantă a acestuia (cazul structurii termohidroizolante).

2.3.4.2. Funcţie de diversele situaţii, (categoria de importanţă a clădirii, factorii principali la care este supusă structura hidroizolantă, felul suportului, zona climatică) structurile hidroizolante pot fi de tip monostrat, bistrat sau multistrat.

2.3.4.3. O exploatare corespunzătoare şi o întreţinere curentă a structurilor respective, prelungeşte cu mult rezistenţa în timp a acestora.

2.3.5. Hidroizolaţii pe aria balcoanelor şi logiilor

2.3.5.1. Aceste protecţii hidrofuge se vor realiza în aceleaşi condiţii prezentate la paragraful 2.3.4.

2.3.6. Hidroizolaţii la încăperi umede

2.3.6.1. În acest caz, zona tratată hidrofug se referă în special la pardoseala încăperilor ude şi supusă spălării pentru care structura hidroizolantă alcătuită funcţie de modul de exploatare şi grupa

de stabilitate la fisurare, se ridică minim 30 cm pe contur şi stâlpii interiori.

2.3.6.2. Pentru pardoselile aşezate la nivelul terenului, este necesară prevederea şi execuţia sub acestea a unui strat de rupere a

capilarităţii din pietriş ciuruit (min. 10 cm).

2.3.6.3. Pentru pereţi, hidroizolaţia se va prevedea numai la încăperile sau zonele din încăperi, supuse stropirii sau şiroirilor provenite dintr­o atmosferă interioară cu umiditate excesivă, a cărui regim de exploatare este permanent. Structura hidroizolantă va fi minim de tip bistrat.

3. CERINŢE, CRITERII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ

Structurile  hidroizolante  aplicate  pe  suprafaţa  elementelor  de  construcţii,  trebuie  să  asigure menţinerea în timp a tuturor performanţelor ce corespund conform prevederilor Legii 10, cerinţelor de calitate, condiţiilor tehnice şi criteriilor de performanţă aplicabile construcţiilor supuse acţiunii mediului şi exigenţelor utilizatorilor.

Principalele criterii (parametri) de performanţă care trebuie satisfăcute de sistemul de protecţii hidrofuge

aplicat pe elementele de construcţii supuse condiţiilor de mediu, în vederea asigurării cerinţelor de calitate din

Legea nr. 10/1995, sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2.

Cerinţe de calitate(performanţă) Condiţii tehnice de performanţă Criterii (parametri) de performanţă pentru structuri hidroizolante
A. Rezistenţă şistabilitate Aptitudine deexploatare Evitarea deformatiilor excesive sub sarciniconcertate:

•  Săgeata limitată sub sarcină (se referă la structura hidroizolantă în raport cu suportul);

Evitarea degradărilor produse la deplasările suportului:

•   Alungirea la rupere la tracţiune;

•   Rezistenta la oboseală a structurii hidroizolante.

Cerinţe decalitate

(performanţă)

Condiţiitehnice de

performanţă

Criterii (parametri) de performanţă pentrustructuri hidroizolante
Capacitatea derezistenţă şi stabilitate

Durabilitate structurală

Forţa de aderenţă la suport (realizată prin lipiresau lestare) în vederea prevenirii efectelor sucţiunii şi presiunii vântului.

Menţinerea proprietăţilor iniţiale:

•  Durata de garanţie stabilită.

B. Siguranţă înexploatare Siguranţă înutilizare Rezistenţă la încărcări concentrate:•  Rezistenţă la perforare statică. Rezistenţă la şoc cu corpuri dure:

•  Rezistenţă la perforare dinamică.

C. Siguranţă lafoc Riscul deincendiu

Comportarea la foc a materia­ lelor şi elemen­ telor de con­ strucţii, inclusiv a protecţiilor hidrofuge

Clasele de combustibilitate ale elementelor şimaterialelor de construcţii, precum şi a protecţiilor hidroizolante.

În mod curent, nu se pun condiţii. Pentru cazuri cu pericol de foc se vor lua măsuri specifice (includerea hidroizolaţiei între elemente sau straturi incombustibile).

D. Igienă,sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia

mediului

Igiena aerului şiapei Emisia de substanţe poluante:•  Nu se admit emisii de substanţe toxice sau insalubre pe durata exploatării;

•  La execuţie se adoptă măsurile ce se impun privind NTSM şi NPSI.

E. Izolaţietermi,

hidrofugă şi economia de energie

Protecţiatermică

Izolarea hidrofugă

Comportament la temperaturi ridicate:•  Deplasări limitate ale hidroizolaţiei faţă

de suport.

Comportament la temperaturi scăzute:

•  Flexibilitatea hidroizolaţiei.

Etanşeitatea la apă:

•  Impermeabilitatea hidroizolaţiei.

Cerinţe decalitate

(performanţă)

Condiţiitehnice de performanţă Criterii (parametri) de performanţă pentrustructuri hidroizolante

F. Protecţia împotriva zgomotului
Izolarea la zgomot de impact

Izolarea la zgomot aerian
Îmbunătăţirea indicelui de izolare la zgomot de impact:

• Se determină în cazuri speciale ­ terase

utilitare cu circulaţie intensă, spaţii interioare ce necesită nivel redus de zgomot.

Îmbunătăţirea indicelui de izolare este nesemnificativ.

3.1. Cerinţe şi prevederi comune pentru hidroizolaţii

3.1.1. Cerinţele de calitate ale unei suprafeţe suport sunt:

•   netedă şi curată;

•   cu deformaţii neglijabile sau situate în limitele maxim admise de standardele în vigoare;

•   rezistentă şi cu bune posibilităţi de aderenţă.

3.1.2. Orice suprafaţă suport pentru hidroizolaţii, trebuie să fie corespunzător tratată (amorsată sau prevăzută cu alte sisteme de aderenţă şi protecţie) înainte de începerea aplicării straturilor din componenţa structurii hidroizolante.

3.1.3. Lucrările de hidroizolaţii trebuie executate numai la temperaturi de peste + 5°C; este interzisă execuţia acestora pe timp de ploaie sau burniţă, zăpadă sau vânt intens.

3.1.4. Suprafaţa suport pe care sunt aplicate structurile hidroizolante, este definită în prezentul context

de elementele de rezistenţă

propriu­zise ale clădirii (plane, verticale sau în pantă), sau de cele ce alcătuiesc sistemul termoizolant al acesteia.

3.1.5. Aplicarea pe suport a unei structuri hidroizolante se va face în următoarele variante:

• simplu pozat cu fixare mecanică;

• lip it ă în câmp continuu (lipirea se va realiza la cald sau la rece cu adezivi specifici, flacăra, aer cald sau prin autoaderenţă;

• lipită în câmp continuu cu fixare mecanică suplimentară.

3.1.6. Funcţie de categoria de importanţă a clădirii, de caracteristicile fizico mecanice ale materialelor hidroizolante şi specificaţiile de mediu, structura hidroizoiantă constituită din materiale în foi va fi de tip monostrat, bistrat sau multistrat.

3.1.7. Lucrările de hidroizolaţii trebuie executate numai de specialişti pe respectivul domeniu şi numai cu materiale agrementate tehnic.

3.2. Specificaţii particulare ­ infrastructură

3.2.1. Pe talpa fundaţiilor din beton simplu sau slab armat sub nivelul cuzineţilor din beton armat d i n care pleacă sâmburii sau stâlpi de rezistenţă ai clădirii, structura hidroizoiantă orizontală se realizează pe toată lăţimea acestora prin lipire în câmp continuu şi pe o suprafaţă suport corespunzătoare condiţiilor descrise în

subcapitolul anterior.

3.2.2. La socluri, modalitatea de aplicare a unei structuri hidroizolante se va produce în aceleaşi condiţii precizate pentru fundaţii, dar diferenţiat pentru cazurile de clădire fără sau cu subsol:

a)   la soclurile clădirilor fără subsol, se realizează o structură hidroizoiantă verticală pe ambele părţi ale

acestora, racordată cu cea a fundaţiei şi a pardoselii;

b) la soclurile clădirilor cu subsol, structura hidroizolantă se va realiza numai pe partea exterioară a acestora (perete elevaţie) concomitent cu cea a pereţilor subsolului şi racordată Ia cea a fundaţiilor aferente.

3.2.3. La pardoseala amplasată pe pământ se va prevedea, funcţie de condiţiile cerute de beneficiar şi cele din teren, o structură hidroizolantă orizontală astfel:

a)  de tip strat de separare, simplu pozat peste stratul de pietriş ciuruit de rupere a capilarităţii;

b) de tip multistrat, lipit în câmp continuu pe o şapă din mortar de ciment în cazul pericolului apariţiei

infiltraţiilor din pânza freatică.

3.2.4. In cazul subsolurilor, de regulă, structura hidroizolantă de calitate se execută pe elementul de rezistenţă din beton armat, dinspre exteriorul acestuia (cuvă exterioară).

3.2.5. Celelalte modalităţi (cuvă în cuvă sau semicuvă), vor fi adoptate în situaţii serios susţinute de condiţiile specifice sau speciale din teren.

3.2.6. Structura hidroizolantă din materiale în foi, se va executa prin lipire în câmp continuu şi în cele mai multe situaţii ancorată suplimentar la partea ei superioară, suprafaţa protejată hidrofug trebuind să fie continuă şi racordată corespunzător în diversele ei părţi.

3.2.7. Pentru evitarea deteriorărilor structurii hidroizolante în timpul şi pe zona executării umpluturilor, aceasta se va proteja printr­un sistem de acoperire (placare):

a)  de tip greu (zidărie, elemente în plăci);

b)de tip uşor (folii speciale, tencuieli).

3.2.8. Rosturile şi piesele de străpungere vor fi tratate special înainte de execuţia structurii hidroizolante generale în directă concordanţă cu sistemul de racordare la aceasta şi etapele cronologice necesare.

3.2.9. în cazuri speciale, hidroizolarea părţilor de infrastructură se asociază cu sisteme de drenare perimetrală a apelor din sol.

3.2.10. Criterii şi niveluri de performanţă

Criteriile şi nivelurile de performanţă care trebuie satisfăcute de structurile hidroizolante aplicate pe elementele de infrastructură sunt înscrise în tabelul 3, prezentat în continuare:

Tabelul 3.

Nr. crt. Criterii de performanţă Caracteristici Niveluri de performanţă la care trebuie să răspundă
1. Săgeata limitată sub sarcină Presiunea transmisă de construcţie asupra hidroizolaţiei 0,01 + 0,5 N/mm2
2. Evitarea degradărilor produse de deplasările suportului • alungirea la rupere la tracţiune; minim A5
3. Rezistenţa la încărcări concentrate • rezistenţa la perforare statică minim P3
4. Etanşeitatea la apă • impermeabilitatea hidroizolatiei minim I3 (orizontal I2 şi vertical I3)

3.2.11. Fiind cunoscut faptul că intervenţiile la această categorie de lucrări, odată puse în exploatare,

sunt costisitoare şi în cele mai dese cazuri mult prea greu de realizat, se vor avea în vedere următoarele

a) creşterea  exigenţei  în  aprecierea  nivelului  de  performanţă  ce  trebuie  să­1  asigure  structura hidroizoiantă în contextul respectiv;

b) asigurarea unei durabilităţi în timp a structurii hidroizolante în directă legătură cu regimul de viaţă al clădirii şi al confortului acesteia.

3.3. Specificaţii particulare ­ suprastructură

3.3.1. Pentru o învelitoare hidrofugă de calitate, cerinţele definitorii ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea unei durabilităţi corespunzătoare în regim de exploatare şi în timp a acesteia, sunt:

a)  modalităţile de eliminare rapidă a apelor;

b)  aderenţa bună la suport şi între straturile componente ale structurii hidroizolante;

c)  corecta rezolvare şi realizare a tuturor racordărilor;

d)  prevederea unui sistem de protecţie eficient  (pentru  micşorarea efectelor însoleierii şi evitarea îmbătrânirii rapide a structurii).

3.3.2. Suprafaţa suport curentă, realizată prin betoane de pantă, elemente de rezistenţă montate înclinat, sau izolaţie termică în grosime variabilă, va trebui să asigure eliminarea rapidă a apelor pluviale fără stagnări de lungă durată sau acumulări ale acestora.

3.3.3. Mărirea capacităţii de aderenţă a hidroizolaţiei la suport, se va realiza în mod curent, astfel:

• pe suport  rigid  (betoane,  mortare,  şape)  cu  amorse  compatibile  componenţei  structurale a materialului hidroizolant;

• pe suport semirigid (plăci termoizolatoare) prin caşerarea termostructurii cu un strat din

componenţa hidro, sau alte sisteme care să nu afecteze termoizolaţia

3.3.4. Foile hidroizolante din componenţa structurilor hidroizolante se lipesc în câmp continuu între ele, cu adezivi specifici, sudură cu flacăra sau aer cald, prin autoaderenţă.

3.3.5. Respectarea  cronologică  a  etapelor  de  racordare  a  hidroizolaţiei  generale  cu  diversele accidente de pe un acoperiş (guri de scurgere, jgheaburi, atice, rosturi, străpungeri etc), elimină definitiv posibilitatea infiltraţiilor şi inconfortului ce ar putea fi creat.

3.3.6. Reducerea  însoleierii,  având  ca  efect  limitarea  influenţei  radiaţiilor  UV  asupra  structurii hidroizolante, se va realiza prin:

• aplicarea de vopsitorii reflectante;

• folosirea de dalaje sau pietriş, în concordanţă cu posibilităţile structurale de rezistenţă ale clădirii;

• utilizarea  ca  ultim  strat  al  structurii  hidroizolante  (cel  în  contact  cu  atmosfera),  a  foilor hidroizolante cu auto­protecţie.

3.3.7. Criterii şi niveluri de performanţă

Criteriile   şi   nivelurile de   performanţă  acceptate pentru   o structură hidroizoiantă de acoperiş, sunt prezentate în tabelul 4:

Tabelul 4.

Nr. crt. Criterii de performanţă Caracteristici Niveluri de performanţă la care trebuie să răspundă
1. Evitarea degradărilor produse de deplasările suportului • alungirea la rupere la tracţiune, corespunzătoare configuraţiei suportului şi pantei;. minim A1 şi A 4
Nr. crt. Criterii de performanţă Caracteristici Niveluri de performanţă la caretrebuie să răspundă
2. Forţa de aderenţă la suport în vederea prevederii efectului sucţiunii şi presiunii vântului •  nivelul de aderenţă între foi şi faţă de suport (N/m2) condiţie:Fad > 3 Pc (Pc = presiunea de calcul rezultată în funcţie de zona

şi gradul de expunere la vânt)

3. Rezistenţa la încărcări concentrate şi la şoc •  rezistenţa la perforare statică. minim P3
4. Deplasări limitate ale hidroizolaţiei faţă de suport •  comportament la temperaturi ridicate;•  flexibilitatea la temperaturi scăzute. minim T2 recomandabil F3
5. Etanşeitatea la apă •   impermeabilitatea hidroizolaţiei minim 12

3.3.8. Pentru satisfacerea unor situaţii speciale în care se poate afla o structură Iiidroizolantă de acoperiş, faţă de acţiunea distructivă a factorilor de mediu, se vor avea în vedere următoarele:

a)    creşterea exigenţei la alcătuirea structurii hidroizolante prin mărirea               numărului   de   straturi   sau   prin    schimbarea

sortimentului de materiale (exemplu: domeniul energetic, chimic, fenomen de eroziune accentuată sau pericol de foc);

b) modificarea durabilităţii în timp a structurii hidroizolante prin suplimentarea sau modificarea din

punct de vedere structural sau din punct de vedere al protecţiei, reconsi­derându­se la final fenomenul însoleierii sau al rezistenţei la perforare.

3.3.9. La încăperile umede (băi, bucătării, grupuri sanitare etc.) structura Iiidroizolantă, funcţie de condiţiile de exploatare curentă, se va adapta prin similitudine condiţiilor şi modurilor de performanţă prezentate mai sus (subsoluri, terase).

Pentru o implementare corespunzătoare a structurii hidroizolante funcţie de cerinţele utilizatorilor şi condiţiile specifice de amplasament a construcţiei, parametri definitorii exprimaţi vor fi corelaţi cu cei prezentaţi în Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolatiilor la clădiri Indicativ NP­

040/2000 ­ cap. 4­6.

4. PRINCIPII DE ALCĂTUIRE, PROIECTARE ŞI MOD DE EXECUŢIE

4.1. Prevederi generale

4.1.1. Pentru satisfacerea cerinţelor de performanţă şi calitate, faţă de exigenţele datelor de temă ce exprimă necesităţile obiective legate de un regim normal şi corespunzător de folosinţă a unei clădiri sau subansambluri ale acesteia, la alcătuirea unei structuri hidroizolante va trebui să se ţină seamă de următoarele principii generale:

4.1.1.1. utilizarea adecvată şi la parametri maximi a calităţilor produselor şi structurilor hidroizolante, în raport  cu  categoria  de  importanţă  a  clădirii,  configuraţia  elementelor  structurale,  factori  geoclimatici, asigurarea confortului în condiţii normale de exploatare;

4.1.1.2 menţinerea în timp a nivelurilor in iţ ia l e de performanţă a produselor agrementate, prin

alcătuirea unor sisteme hidroizolante cu durabilitate îndelungată, corespunzător implementate zonelor şi condiţiilor pentru care au fost concepute;

4.1.1.3. aprecierea şi stabilirea nivelurilor conceptuale prin utilizarea sistemului I.P.T. de apreciere calitativă globală;

asigurarea inter­relaţionărilor din cadrul tuturor componentelor ce concură la buna funcţionare a respectivei

protecţii hidrofuge, pe baza prescripţiilor şi precizărilor puse la dispoziţie de documentaţia tehnică a producătorilor de materiale, accesorii şi sistem;

4.1.1.4. respectarea  cu  rigurozitate  a  prescripţiilor  tehnice,  de  execuţie  din  legislaţia  specifică  în vigoare, în directă concordanţă cu cea a producătorilor de materiale.

4.2.   Structuri hidroizolante şi mod de execuţie  pe infrastructură

4.2.1. Elementele generale, curente, determinante în alegerea sistemului şi structurii hidroizolante sunt:

­ natura şi configuraţia terenului;

­   tipul de prezenţă al apei pentru care este necesară hidroizolarea (umiditatea terenului natural, apa provenită din precipitaţii, nivelul apei pânzei freatice);

­   modul  de funcţionare şi comportare a construcţiei,  funcţie de presiunea apei exercitată la suprafaţa structurii;

­ amplasarea construcţiei în teren şi faţă de vecinătăţi.

4.2.2. Structura hidroizolantă de tip monostrat, bistrat sau multistrat, va fi adoptată funcţie de natura

elementelor ce trebuie hidroizolate, solicitările admisibile de compresiune la care sunt supuse şi înălţimea coloanei de apă. Exemplificări în acest sens sunt date în tabelul 5, prezentat în continuare:

Tabelul 5.

Sisteme de hidroizolare Înălţime coloană apăh (m) Număr de straturi(grosime strat)
Foi bitumate cu bitum aditivat armate cu ţesătură din fire de sticlă sau poliesterice 44 ­ 9

9 ­ 1 5

2 de minim 3 mm3 de minim 3 mm

4 de minim 3 mm

Foi polimerice 4­9 1 sau 2 totalizând minim 3 mm

4.2.3. Materialele utilizate în cadrul structurilor hidroizolante executate pe elementele de infrastructură

ale construcţiilor sunt foi  hidroizolante pe bază  de bitum aditivat  cu  elastomeri sau  plastomeri sau  foi

hidroizolante polimerice.

4.2.4. Execuţia structurilor hidroizolante se va face astfel:

• prin lipire cu flacăra pe întreaga suprafaţă suport şi între straturi;

• prin  lipire cu adezivi  Ia rece şi  sutură cu flacăra a suprapunerilor;

• în sistem prelată ancorată prin fixare mecanică şi sutură cu flacăra a suprapunerilor.

4.2.5. Protecţia structurilor hidroizolante se realizează cu:

­ zidărie din cărămidă sau prefabricate din beton;

­ un sistem uşor de tipul panourilor profilate sau foliilor semirigide amprentate.

4.2.6. Modul de acţiune al apei din sol, determină împărţirea sistemelor hidroizolante în două mari categorii:

­ sisteme hidroizolante contra umidităţii pământului şi apelor fără presiune;

­ sisteme hidroizolante contra apelor cu presiune (de tip „cuvă”).

4.2.7. Sisteme hidroizolante contra umidităţii pământului şi a apelor fără presiune

Aceste sisteme hidroizolante vor fi adoptate în cazul fundaţiilor, soclurilor de fundaţii şi pardoselilor aşezate pe pământ.

4.2.7.1. Etapele de execuţie ale sistemului sunt:

Faza I: Realizarea pe suprafaţa suport a condiţiilor înscrise la capitolul 5, subcapitolul 5.1.

Faza II: Aplicarea stratului sau straturilor structurii orizontale şi/sau verticale printr­unul din modurile

enumerate la subcapitolul 4.2., paragraful 4.2.4.

4.2.8. Sisteme hidroizolante contra apelor cu presiune. Sistemul hidroizolant „cuvă exterioară”

Sistemul hidroizolant „cuvă exterioară” va fi adoptat în cazul etanşării subsolurilor împotriva apelor cu presiune exercitată din exteriorul acestora, iar modul de alcătuire constructivă permite perimetral spaţiul necesar asigurării execuţiei.

4.2.8.1. Etapele de execuţie ale sistemului cuvă exterioară sunt următoarele:

Faza I: Realizarea  pe subradierul a  cărui suprafaţă depăşeşte cu  minim cm conturul  exterior  al pereţilor cuvei, a condiţiilor înscrise la capitolul 5, subcapitolul 5.1.

Faza II:

a)          Aplicarea structurii hidroizolante orizontale, după executarea întăririi zonei de contur susceptibile la forfecare cu un strat hidroizolant suplimentar de 1,00 m lăţime;

I. realizarea subradierului

II. •aplicarea hidroizolaţiei orizontale şi a stratului suplimentar

aplicarea protecţiei perimetrele şi din cîmp

III •realizarea cuvei interioare

IV.adesfacerea protecţiei perimetrale

întărirea scafei cu strat suplimentar hidroizolant

IV.baplicarea hidroizolaţiel verticale şi a stratului semiflotant de protecţie

V.  •realizarea masivului perimetral din beton

realizarea structurii verticale de protecţie

b) Aplicarea unei protecţii a structurii astfel:

• pe zona de câmp un strat semiflotant realizat dintr­o folie hidroizolantă de slabă calitate, folie subţire polimerică sau hârtie kraft, peste care se aplică o şapă de mortar de ciment de 4 cm grosime slab armată;

• pe zona de contur, respectiv zona de racordare cu  hidroizolaţia verticală (minim 30 cm) o protecţie din dale sau elemente prefabricate pozate în pat de nisip.

Faza III: Aplicarea structurii hidroizolante verticale după ce a fost realizată structura propriu­zisă de rezistenţă a cuvei (radier şi pereţi din beton armat), conform următoarelor etape:

• desfacerea protecţiei perimetrale grele de pe zona de contur şi curăţarea perfectă a structurii orizontale de racordare;

• aplicarea  stratului hidroizolant  suplimentar  de întărire a  intersecţiei dintre planuri,  în lăţime desfăşurată de 25 cm;

• realizarea unei racordări perfecte între structura hidroizolantă orizontală şi straturile structurii hidroizolante verticale.

Faza IV: Realizarea sistemului de protecţie a hidroizolaţiei verticale din:

• zidărie de cărămidă sau plăci prefabricate pentru care, pe zona de racordare dintre structurile hidroizolante este necesar a realiza un soclu de protecţie de minim 15 cm din beton turnat;

• sisteme de protecţie uşoară cu folii speciale ancorate mecanic la partea superioară a structurii hidroizolante.

4.2.9. Sistemul hidroizolant „cuvă interioară” (cuvă în cuvă)

Sistemul hidroizolant „cuvă interioară” se va adopta în cazul în care din motive constructive sau de imposibilitate a asigurării spaţiului de lucru dinspre exterior, nu se poate adopta sistemul hidroizolant „cuvă exterioară”.

În acest caz elementele constructive de rezistenţă devin suprafeţe suport pentru aplicarea pe interior şi

dinspre interior a structurii hidroizolante, care urmează a fi protejată şi asigurată de un al doilea rând de elemente constructive de rezistenţă a căror greutate proprie să împiedice dezlipirea prin echilibrarea presiunii exercitate dinspre exterior.

4.2.9.1. Etapele de execuţie ale sistemului hidroizolant „cuvă interioară” sunt următoarele:

caz în care suportul vertical si cel orizontal sunt din

acelaşi material caz în care suportul vertical este din alt material faţā de suportul orizontal

perete exterior suport al hidroizolaţiei structura hidroizolantă_

perete interior_

radier interior

şapā de protecţie             _

strat de separare            _ structură hidroizolantă radier_suport

întărire scafā în vinclu cu strat suplimentar lipit semiflotant

(lipire longitudinală marginală)

ETAPE DE EXECUŢIE

I.   •realizarea structurală a cuvei suport (exterioare)

II.a •aplicarea structurii hidroizolante orizontale cu întărirea muchiilor

aplicarea stratului de separare

aplicarea şapei de protecţie

II.b •aplicarea structurii

hidroizolante verticale

III. •realizarea structurala a cuvei interioare

Faza I: Realizarea pe elementele structurale de rezistenţă orizontale şi verticale cu rol de suport al hidroizolaţiei, a condiţiilor înscrise la capitolul 5, subcapitolul 5 . 1 .

Faza II:

a)  Aplicarea structurii hidroizolante orizontale (cu întărire prealabilă a muchiilor cu strat suplimentar din foi hidroizolante cu lăţime desfăşurată minimă de 50 cm) şi ridicarea acesteia pe verticală în straturi succesiv retrase, pentru asigurarea sistemului de ţesere cu straturile structurii hidroizolante verticale;

b)  Protecţia hidroizolaţiei orizontale, pe întreaga suprafaţă, cu şapă din mortar de ciment de minim 4 cm grosime, slab armată, aplicată pe hidroizolaţie prin intermediul unui strat de separare;

c) Aplicarea structurii hidroizolante verticale (de jos în sus, cu ţeserea straturilor) pe tronsoane (reprezentând lungimea foilor hidroizolante ce se aplică pe verticală), la care de regulă se realizează o ancorare mecanică la partea superioară.

Faza III:Realizarea structurii interioare de protecţie, care să asigure presarea structurii hidroizolante pe elementele de rezistenţă exterioare la minimum 1 N/cm2.

4.2.10. La conceperea şi execuţia structurilor, se vor avea în vedere precizările din prezentul capitol al ghidului, completate şi coordonate cu prescripţiile tehnice prezentate în Normativul privind proiectarea, execuţia si exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri ­indicativ NP­040/2000.

4.3. Tipuri de structuri şi

modalităţi de execuţie pe suprastructură

4.3.1. Principalele modalităţi de realizare a structurilor hidro­izolante în foi (bituminoase, polimerice), utilizate pentru protecţia părţilor de clădire supuse factorilor atmosferici sunt:

a)  structuri hidroizolante de tip monostrat;

b)  structuri hidroizolante de t ip bi sau multistrat.

4.3.2. Tipurile de structuri hidroizolante cu materiale în foi, şi tipul suportului pe care se aplică sunt exemplificate în Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri

­ indicativ NP­040/2000.

4.3.3.Structuri hidroizolante monostrat

4.3.3.1. Principala  caracteristică  a  acestui  tip  de  structură  este  dată  de  calitatea  foarte  bună  a materialelor utilizate în contextul unei execuţii performante de excepţie.

4.3.3.2. Membranele bituminoase utilizate în acest caz, trebuie să fie numai cele în compoziţia cărora este utilizat bitumul aditivat:

1.  de tip APP (bitum aditivat cu polipropilenă atactică);

2.  de tip SBS (bitum aditivat cu stiren­butadien­stiren);

şi îndeplinesc următoarele condiţii:

a)  armătură din voal poliesteric;

b) grosime minimă a foliei 4 mm;

c)  un grad ridicat de protecţie la acţiunea razelor UV;

d) stabilitate la temperaturi ridicate.

4.3.3.3. În cazul utilizării foilor polimerice, trebuie avute în vedere aspectele calitative de

performanţă ale acestora.

4.3.3.4. Cu precădere, se va avea în vedere, modul de realizare a structurilor hidroizolante, calitatea şi pregătirea suprafeţei suport.

Pe baza acestor precizări, pentru o structură de acest gen se vor lua în considerare, următoarele:

1.  categoria de importanţă a clădirii (conf. HG 766/1997):

• să se încadreze în clasa de importanţă C, D sau E.

2.  zona climatică (conf. SR 10907/1­1997 şi STAS 6472/2­ 1983):

• favorabile sunt zonele I, II şi III, zona IV fiind acceptată doar în cazul unor provizorate la care se pot utiliza şi materiale mai puţin performante.

3.  condiţii ale suportului:

• să fie rigid şi să nu prezinte asperităţi;

• să corespundă unor pante mai mari de 1,5 %, corect realizate spre elementele de scurgere;

• să fie corespunzător tratat din punct de vedere al creşterii gradului de aderenţă sau pentru lestare.

4.  gradul de utilizare al acoperişului:

• de regulă sunt acceptate cele necirculabile. În cazuri speciale, se iau măsuri suplimentare de organizare a unor alei stricte de circulaţie, sau a unei protecţii generale de tip dale pe

ploturi.

4.3.4. Condiţii de specificitate pentru materialul folosit:

4.3.4.1. Pornindu­se de la nivelurile minime de performanţă în sistemul I.P.T., care asigură calităţile unei

structuri de bază, încep a se discuta condiţiile specifice din teren şi ale cerinţelor din exploatare, după cum urmează:

4.3.4.2. Condiţii specifice din teren luate în considerare pe baza zonării geoclimatice date de hărţile şi comentariul aferent:

a)  acţiunea seismica ­ parametrul elasticitate caracterizat prin rezistenţa la tracţiune în concordanţă cu alungirea la rupere dă posibilitatea unei mai bune implementări a materialelor hidroizolante din bitum aditivat de tip APP sau SBS pe gradele de seismicitate (raportate la tipul suportului şi la modul de fixare­lestare);

b) temperatura ­ definitorie va fi considerată perioada cea mai îndelungată a unui t ip de temperatură şi perioadele de fluctuaţie ciclică rece­cald (durata, frecvenţa acestora, etc), pentru care caracteristica flexibilitate la temperaturi scăzute şi stabilitatea termică, dă posibilitatea unei alegeri adecvate;

c)  acţiunea agenţilor climatici ­ prevenirea efectelor presiunii şi sucţiunii vântului va fi reglementată prin aprecierea şi eventuala reconsiderare a parametrului ­ rezistenţă la oboseală şi a nivelului de performanţă a forţei de aderenţă la suport şi de pe linia joantelor.

4.3.4.3. Cerinţele de exploatare pot impune:

a) modificarea sistemului de protecţie ­ la utilizarea unei protecţii de tip greu se reconsideră caracteristica rezistenţei la perforare statică ­ mărind­o;

b)  schimbarea pantei ­ modificarea pantei la peste 15% implică folosirea unei modalităţi de ancorare cu consecinţe în reconsiderarea parametrului de rezistenţă la sfâşiere, a aderenţei la suport şi a stabilităţii termice (curgerea bitumului la temperaturi ridicate).

4.3.4.4. Unele precizări suplimentare:

1) se vor utiliza numai materiale agrementate;

2) se vor respecta cu stricteţe precizările şi prescripţiile tehnice ale producătorului de material cu privire

la utilizare, mod de execuţie şi racordare;

3) execuţia şi întreţinerea lucrărilor, se va face numai de firme specializate pe această categorie de lucrări.

Precizările   din   acest   capitol   sunt   concluzionate   în   mod exemplificativ în Anexa 2.

4.3.5. Structuri hidroizolante bistrat sau multistrat

4.3.5.1. La acest tip de structuri, se utilizează materiale bituminoase în foi din întreaga gamă existentă, respectiv produse obţinute prin acoperirea şi impregnarea unei inserţii din fibre de sticlă sau poliesterice cu bitum oxidat sau modificat cu polimeri (aditivat).

4.3.5.2. Pentru structurile de t ip bistrat se folosesc de regulă foi cu conţinut de bitum aditivat.

4.3.5.3. Judecând o structură de acest gen, sub acelaşi context prezentat în cadrul structurii anterioare, facem următoarele precizări:

a)  categoria de importanţă a clădirii (conf. HG 766/1997):

­ sunt acceptate toate categoriile de importanţă;

b)  zona climatică:

­ în diverse sisteme structurale se acoperă întreaga arie de zone geoclimatice;

c)  condiţii ale suportului:

­ nu sunt restricţii privind natura suportului sau a regimului pantelor (inclusiv pantă 0);

­ să fie corespunzător tratat din punct de vedere al creşterii gradului de aderentă sau lestare;

d) gradul de utilizare al acoperişului:

­ toate tipurile funcţionale sub diverse alcătuiri.

4.3.6. Condiţii de specificitate pentru materialul folosit

4.3.6.1. Materialele hidroizoiante în foi, prin gama de posibilităţi şi performanţe, pot fi utilizate cu mare eficienţă la acoperirea tuturor condiţiilor impuse prin sistemul I.P.T. adaptate tipului funcţional de acoperiş, condiţiilor din teren şi a celor din exploatare.

4.3.6.2. Luând în considerare calităţile hidroizoiante în directă legătură cu durabilitatea în timp, faţă de condiţiile de mediu şi categoria de importanţă a clădirilor, se impun următoarele precizări:

a) pentru clădiri din categoria de importanţă A şi B se vor utiliza membrane cu bitum aditivat (de tip

SBS sau APP) în structuri minime de t i p bistrat;

b) pentru celelalte categorii, gama de produse cu bitum aditivat se va întregi şi cu cea a produselor cu bitum oxidat alcătuite în structuri de minim trei straturi.

4.3.6.3. Nivelurile minime de performanţă în sistemul I.P.T., referitoare la rezistenţa la perforare, comportamentul la temperaturi ridicate, prezentate în tabelele din „Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri ­ indicativ NP­040/ 2000, avându­se în vedere suportul, panta şi tipul funcţional de acoperiş, pot fi reconsiderate şi adaptate condiţiilor din teren şi din

exploatare prin:

1)  schimbarea componenţei structurale ca număr de straturi;

2) schimbarea calităţii materialului;

3)  adaptarea unor combinaţii de materiale cu caracteristici performante diverse;  materialele vor fi produse de aceeaşi firmă, fiind respectate precizările şi prescripţiile acesteia;

modificarea elementelor suport şi de protecţie.

4.3.6.3.Concomitent, sub aceleaşi aspecte, vor fi analizate condiţiile din teren, luând în considerare zonarea geoclimatică dată de hărţile şi comentariul din Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri ­ indicativ NP­040/2000.

4.3.7. Unele precizări suplimentare

1)  se vor utiliza numai materiale agrementate;

2) pentru acoperirea tuturor situaţiilor există posibilitatea combinaţiilor de materiale cu performanţe diferite, dar compatibile;

3) se vor respecta cu stricteţe precizările şi prescripţiile tehnice ale producătorului de material, cu privire la utilizare, mod de execuţie şi racordare;

4) execuţia şi întreţinerea lucrărilor, se va face numai de firme specializate pe această categorie de lucrări.

Precizările din acest capitol sunt concluzionate în mod exemplificativ în Anexa 3.

4.3.8. Modalităţi de execuţie pe tipuri de structuri

4.3.8.1. Aplicarea pe suprafaţa suport a structurilor hidroizoiante se va face cu masticuri specifice, sudură cu flacăra, autoaderenţă sau prindere mecanică, după o prealabilă pregătire a acesteia şi utilizarea sau nu

a unui sistem de ancorare funcţie de pantă.

A. Structuri hidroizolante aplicate prin intermediul masticurilor specifice la rece

Fazele de execuţie în câmp curent sunt:

1)  aplicarea masticului cu cosoroaba pe suprafaţa aferentă lăţimii unei foi inclusiv o manşetă de 10÷15 cm de racordare în continuare a acestuia şi o lungime comodă de lucru care să satisfacă concomitent productivitatea cu calitatea lucrării;

2)  derularea sulului şi apăsarea cu piciorul peste masticul de pe respectiva porţiune, lăsându­se la final o suficientă distanţă de racordare în continuare a masticului ce urmează a se aplica;

lipirea prin sudură cu flacăra, aer cald, curenţi de înaltă frecvenţă a suprapunerilor (joantelor), presarea

de­a lungul acestora (cu rola metalică sau prin călcare cu piciorul) şi matarea cu şpaclul încălzit a surplusului

În  cazul  pantelor  mari,  pozarea  foilor  se  va  face  perpendicular  pe  l in ia  de  cea  mai  mare  pantă, suprapunerea efectuându­se în sensul scurgerii apelor, cu sistem suplimentar de ancorare la partea superioară a fiecărui strat şi lipirea suprapunerilor, conform metodelor descrise la pct. 3.

B. Structuri hidroizolante aplicate prin sudură cu flacăra

Această metodă de aplicare se realizează în cazul foilor bituminoase, de regulă cu bitum aditivat şi având un suport incombustibil.

Ca factor esenţial trebuie avut în vedere mărirea gradului de aderenţă a suportului.

Fazele de execuţie în câmp curent

1)   pe foaia bitumată rulată, zona din imediata apropiere faţă de suprafaţa suport, se încălzeşte cu flacăra concomitent cu aceasta până la obţinerea unei pelicule de bitum topit cu ajutorul căreia, prin derularea treptată şi presarea s u l u l u i cu piciorul, se realizează lipirea necesară;

2) pe zona suprapunerilor, folosind aceeaşi metodă de încălzire cu flacăra, se sudează cu atenţie întreaga lăţime a acestora, presându­se părţile petrecute în lung cu rola metalică sau piciorul şi matând surplusul cu şpaclul încălzit. În cazul foilor autoprotejate cu paiete de ardezie, în loc de matare, pe bitumul ieşit în exces, se presară material granulat de aceeaşi componenţă şi culoare cu cel aflat pe suprafaţa foii.

C. Structuri hidroizolante realizate prin autoaderenţă

În cazul acestui sistem, se utilizează foi special create, în componenţa cărora prin fabricaţie se

realizează un strat ultim cu calităţi de aderenţă deosebite, perfect integrat compoundului specific foii şi realizând doar prin presare l ip ir ea necesară. Această parte este protejată împotriva autolipirii, la rularea în sul, cu o folie din material plastic.

Fazele de execuţie în câmp curent:

1.  se scoate prin deslipire, spre una din marginile exterioare ale sulului, o porţiune din folia de protecţie, după care prin derulare şi presare cu piciorul se deplasează sulul concomitent cu tragerea în continuare înspre afară, a materialului de protecţie, lăsând astfel liberă zona de autoaderenţă cu ajutorul căreia se realizează lipirea necesară;

2.  se zona suprapunerilor, lipirea se realizează prin sudură cu flacăra în acelaşi mod descris la punctul 2 al fazelor de execuţie, de la capitolul anterior („B”).

D. Structuri hidroizolante aplicate prin prindere mecanică

Funcţie de suprafaţa suport, pante sau condiţii speciale cerute, stratul de bază sau mai multe straturi

din cadrul unei structuri hidroizolante, se fixează mecanic, în general pe linia de suprapunere a foilor.

Funcţie de importanţa clădirii, stratul ultim al structurii, cel în contact cu atmosfera, se va aplica prin una din modalităţile descrise în cazul structurilor anterioare.

Fazele de execuţie în câmp curent:

1.           după derularea sulurilor, pe zona de suprapunere a foilor sau în unele cazuri şi pe porţiuni de câmp curent, se fixează foaia hidroizolantă de suport, cu piese de montaj specifice acestui gen de ancoraj;

2.  pe linia de suprapunere se fixează ambele straturi, sau unul, după care următorul va fi lip it peste, prin sudură cu flacăra.

4.3.9. Reguli comune pentru oricare dintre sisteme:

4.3.9.1. Pentru toate suprafeţele verticale (atice, reborduri, părţi laterale etc.) şi diverse racorduri, metoda de aplicare va fi:

a.  pentru cele bituminoase prin sudură cu flacăra;

b.  pentru cele polimerice cu adeziv şi ancorare mecanică sau numai ancorare mecanică.

4.3.9.2. La intersecţia dintre planuri, la racordarea în vinclu se va folosi o fâşie hidroizoiantă suplimentară, iar pentru o racordare Ia 45°, un element de scafă prefabricat, metoda de aplicare fiind:

a)  sudura cu flacăra la materialele bituminoase;

b) lipirea cu adeziv la materialele polimerice

4.3.9.3. Suprapunerile dintre foi, lateral de minim 10 cm şi la capete de minim 15 cm, dacă nu există alte precizări în dosarul tehnic al producătorilor de materiale, se vor executa prin:

a)  sudură cu flacăra, la materialele bituminoase, cu mare atenţie pe toată lăţimea suprapunerilor;

b) sudură  cu  aer  cald  sau  curenţi  de  înaltă  frecvenţă,  în  aceleaşi  condiţii,  la  materialele

polimerice.

4.3.9.4. Hidroizolaţia verticală executată la diverse înălţimi se va ancora la partea superioară, astfel:

a)  pentru înălţimi mai mici de 50 cm, prin lipirea pe orizontalul elementului de bordaj şi fixare suplimentară cu sistemul de acoperire al acestuia;

b)  pentru înălţimi mai mari, prin fixare mecanică continuă a părţii terminale (minim 30 cm), concomitent cu şorţul de acoperire.

4.3.9.5. De­a lungul zonelor de muchii intrânde sau ieşinde şi a rosturilor de dilatare­tasare, se aplică prin sudură, un strat hidroizolant suplimentar de minim 25 cm lăţime.

4.3.9.6. După aplicarea fiecărui strat, se va examina suprafaţa şi defectele constatate se vor remedia, numai după această operaţiune putându­se executa stratul următor.

4.3.9.7. Definirea  tipurilor  de  racorduri  dintre  suprafaţa  curentă  şi  elementele  de  contur  sau  de instalaţii, se va face în conformitate cu alcătuirile de principiu prezentate în Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolatiilor la clădiri ­ indicativ NP­040/ 2000 puse în concordanţă cu cele ale producătorilor de materiale (documentaţie tehnică).

4.4. Condiţii privind verificarea calităţii, întreţinerea şi urmărirea comportării în exploatare a structurilor hidroizolante la clădiri

4.4.1. Precizările sunt prezentate în capitolul 2.3. din Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolatiilor la clădiri  ­ Indicativ NP­040/2000.

5. ASIGURAREA CALITĂŢII

Structuri hidroizolante de cea mai bună calitate, se pot obţine numai în situaţia în care materialele utilizate şi modalităţile de concepere şi execuţie a acestora, pot fi puse în directă concordanţă cu o serie de condiţii de asigurare a calităţii.

5.1. Referitor la suport trebuie avut în vedere:

a)  pe zonele de infrastructură, o suprafaţă rigidă, fără bavuri, excrescenţe sau burduşeli;

b)  pe zonele de suprastructură, corecta realizare a pantelor spre elementele de scurgere;

c)  crearea  unei  bune  aderenţe  la  suport  prin  aplicarea  unui  strat­amorsă  compatibil  şi  specific compoundului de material utilizat;

să aibă montate toate accesoriile şi elementele specifice unei bune funcţionări, la care trebuie racordată

structura hidro­izolantă.

5.2. Pentru materiale:

a)  se vor utiliza numai materiale agrementate tehnic;

b) materialele utilizate trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate emise de producător;

c)  depozitarea trebuie să asigure condiţiile necesare menţinerii calităţilor performante ale materialelor.

5.3. Specificaţii de mediu:

a)  temperatura mediului exterior, în momentul execuţiei, trebuie să fie minim +5°C;

b) sunt interzise lucrările pe timp de ploaie, burniţă, zăpadă sau vânturi puternice.

5.4. Referitor Ia execuţia lucrărilor se va avea în vedere:

a)  lucrările de hidroizolaţii se vor executa numai de firme şi echipe specializate pe respectiva categorie de lucrări;

b)  etapele şi succesiunea  operaţiilor  vor respecta  cu stricteţe precizările din  normativele şi prescripţiile tehnice ale producătorilor de materiale;

c)  suportul să corespundă condiţiilor de rigiditate, planeitate şi nivel admisibil de umiditate (vezi cap.

2.2.2.2. din Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolatiilor la clădiri ­ indicativ

NP­040/2000);

la lucrările subterane menţinerea nivelului pânzei freatice la minim 30 cm sub cota inferioară a radierului, pe

întreaga durată a execuţiei.

5.5. Condiţii referitoare la structură:

a) după execuţia fiecărui strat, se va efectua controlul vizual al suprafeţei şi se vor face, dacă este cazul, remedierile şi rectificările necesare, continuarea lucrărilor putându­se efectua numai după consumarea acestei etape;

b) la lipirea cu flacăra se va da atenţie la modalitatea de încălzire a bitumului de lipire în suprafaţă şi la suprapuneri; o încălzire prea puternică şi insistentă distruge materialul şi modifică calităţile de performanţă ale acestuia;

c)  pe zonele verticale, pentru eliminarea alunecării straturilor, se execută structura completă urmată imediat de execuţia protecţiei acesteia;

d) pe toate zonele de intersecţii de planuri, se vor executa elemente suplimentare de întărire şi racordare

(fâşii de material, scafe etc);

e)  se vor respecta cu stricteţe detaliile de racordare şi execuţie în câmp a structurii, conforme cu prescripţiile, precizările şi recomandările din documentaţiile tehnice de specialitate (normative, ghiduri, documentaţii

tehnice).

5.6. Condiţii finale:

a) fiind lucrări ascunse, controlul calităţii acestora se va face pe parcursul desfăşurării etapelor de execuţie, pe faze determinante şi la terminarea acestora, toate consemnările fiind înscrise în procese verbale ce vor fi anexate la cartea tehnică a construcţiei;

pe baza principiilor privind exploatarea şi întreţinerea structurilor hidroizolante înscrise la cap. 2.3. din

Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolatiilor la clădiri ­ indicativ NP­040/2000, se va putea obţine prelungirea durabilităţii în timp a acestora.

6. MĂSURI PRIVIND PROTECŢIA ŞI IGIENA MUNCII

Măsurile privind protecţia şi igiena muncii vor fi cuprinse, în mod obligatoriu, în documentaţia de execuţie  întocmită  de  proiectant,  în  conformitate  cu  natura  şi  tipul  construcţiei  şi/sau  elementului  de construcţie ce se hidroizolează şi cu natura materialelor hidroizolante preconizate.

Aceste măsuri vor fi bazate pe prevederile indicate de producătorii materialelor hidroizolante (privind materialul propriu­zis şi tehnologia de aplicare), precum şi pe următoarele reglementări tehnice în vigoare:

1.  Legea 90/1996 ­ Legea protecţiei muncii;

2.  Normele Generale de Protecţia Muncii, elaborate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în colaborare cu Ministerul Sănătăţii ­ 1996;

3.  Norme specifice de securitate a muncii pentru laboratoarele de analiză fizico­chimice şi mecanice, aprobate prin Ordinul nr. 339/1996 al MMPS;

4.  Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii, aprobat cu ordinul nr. 9/N/l 5.03.1993 al MLPAT;

5.  Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţia muncii, aprobat cu Ordinul nr. 225/1995.

Faţă de reglementările menţionate, pentru fiecare lucrare în parte, funcţie de particularităţi, responsabilul cu

protecţia muncii şi responsabilul de lucrare, vor lua măsuri specifice suplimentare de protecţie şi igienă a muncii.

7. MASURI PRIVIND PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

Măsurile privind prevenirea şi stingerea incendiilor vor fi cuprinse, în mod obligatoriu, în documentaţia de execuţie întocmită de proiectant.

Aceste măsuri vor fi bazate pe prevederile indicate de producătorii materialelor hidroizolante, precum şi pe următoarele reglementări tehnice în vigoare:

1.  O.G.R. nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată prin Legea nr. 212/1997;

2.  Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate cu Ordinul M.I. nr. 775/1998;

3.  Normativ de siguranţa la foc a construcţiilor ­ indicativ P. 118;

4.  Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ C.300 aprobat cu Ordinul nr. 20 N/94 al MLPAT;

5.  Dispoziţii generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor ­ D.G.P.S.I. ­ 001, aprobate cu Ordinul M.I.nr. 1023/1999;

6.  Dispoziţii generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor ­ D.G.P.S.I. ­ 002, aprobate cu Ordinul M.I. nr. 1080/2000.

Pentru fiecare lucrare în parte, funcţie de particularităţi, responsabilul PSI şi responsabilul de lucrare, vor lua măsuri specifice, suplimentare, de prevenire şi stingere a incendiilor.

Unele aspecte de ordin practic sunt prezentate în Anexa 4.

Referinţe
Anexa 1

1.  Legea nr. 10/1995 ­ Legea privind calitatea în construcţii.

2.  Legea nr. 137/1997 ­ Legea privind protecţia mediului.

3.  Legea nr.90/1996­ Legea privind protecţia muncii.

4.  O.G.R. nr.60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor (aprobată prin Legea nr.212/1997).

5.  Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii (aprobat prin HGR nr.766/1997).

6.  Regulament privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor (aprobat prin HGR nr.766/1997).

7.  Regulament   privind   urmărirea   comportării   în   exploatare,   intervenţiile   în  timp   şi   postutilizarea construcţiilor (aprobat prin HGR nr.766/1997).

8.  Regulament privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii (aprobat prin HGR nr.766/1997).

9.  Regulament privind autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în construcţii (aprobat prin HGR nr.766/1997).

10.Regulament privind certificarea de conformitate a calităţii produselor folosite în construcţii (aprobat prin

HGR nr.766/1997).

11.Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente (aprobat prin HGR nr.766/1997).

12.Normativ cadru privind detalierea conţinutului cerinţelor stabilite prin Legea nr. 10/1995.

13.SR­ISO 6240/97 Norme de performanţă în construcţii ­ conţinut şi prezentare.

14.  SR 137 ­ 1995 ­ Materiale hidroizolante bitumate. Reguli şi      metode de verificare.

15.  STAS  2921­1976  ­  Construcţii  civile,  industriale  şi  agrozootehnice.  ­  Lucrări  de  hidroizolaţii.  ­ Determinarea impermeabilităţii.

16.  STAS 6615/1­1974 ­ Adezivi pe bază de elastomeri. Determinarea vâscozităţii.

17.  STAS 8622­1988 ­ Chituri de etanşare a rosturilor în construcţii. Condiţii tehnice generale de calitate.

18.  STAS 9199­1973 ­ Masticuri bituminoase pentru izolaţii la construcţii. Metode de analiză şi încercări.

19.  NP 040 ­ Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri.

20.  Directive Generale UEAtc privind etanşeitatea la construcţii (caiet CSTBnr.1812).

21.  Directive tehnice unificate, seria 20 şi 43 (CSTB), privind etanşeitatea construcţiilor.

Anexa 2

Exemplificare:

Pornind de la o structură hidroizolantă monostrat obişnuită, vom pune în discuţie unde trebuie aduse modificări funcţie de condiţiile din teren şi cele cerute la punerea în exploatare.

� Luând în considerare zonarea seismică:

• pentru zonele A, B, C se vor utiliza membrane a căror rezistenţă la tracţiune să fie > 700­800 N/5 cm şi alungirea la rupere > 40 %;

• detalii speciale care să asigure funcţionalitatea (rosturi cu bucle compensatoare).

� Luând în considerare factorul temperatură:

• pentru zonele cu perioade lungi de temperatură înaltă, vara şi cicluri medii de temperaturi scăzute sau variaţii de temperatură, se vor utiliza membrane a căror stabilitate termică să fie asigurată la o temperatură > 100°C, iar flexibilitatea la temperaturi scăzute sub ­ 10°C.

� Luând în considerare utilizarea unei protecţii de tip greu (dale pe ploturi), deci acoperiş circulabil, parametrul rezistenţei la poansonare statică va fi minim L4 (Ps4) corespunzător unei încărcări > 25 kg pe bila de Ø 10 mm.

Cunoscând faptul că membranelor cu bitum aditivat, le sunt corespunzătoare caracteristici specifice cum ar fi:

­ elasticitate permanentă;

­ rezistenţă bună la temperaturi scăzute;

­ rezistenţă bună la ultraviolete;

­ stabilitate termică bună.

Se pot concluziona, de exemplu, următoarele: pentru o construcţie a cărui clasă de importanţă este „C”,

situată în zona de seismicitate „B”, zona climatică II ­ III, zona încărcărilor date  de vânt şi zăpadă „B” şi terasă circulabilă ­ se alege o structură monostrat de tip SBS a cărei membrană în grosime de 5­6 mm, lipită în aderenţă totală, corespunde condiţiilor precizate mai sus

Anexa 3

Exemplificare:

Cunoscând tipul funcţional al acoperişului ­ circulabil pietonal  ­ şi suportul structurii hidroizolante ­ izolaţie termică semirigidă ­   vom pune în discuţie, pornind de la cerinţele impuse de sistemul I.P.T. (vezi tabele NORMATIV NP 040­2000), unele modificări ce ar fi de luat în considerare funcţie de condiţiile specifice din teren şi exploatare.

�  datele din tabelele de la cap.8.1.2. din normativ pentru structuri hidroizolante multistrat, sunt:

• structura hidroizolantă minimă ­ bistrat;

• panta                                    ­ 1,5 ÷ 5%;

• protecţia structurii                 ­ dale în mortar de ciment;

• performanţe minime pentru material în concordanţă cu datele din preambul:

­    rezistenţa la poansonare P4 corespunzător unei rezistenţe la penetrare statică L4;

­    comportament la temperatură T2 corespunzător unei stabilităţi termice de minim 60°C;

­    rezistenţa la rupere la tracţiune R3 corespunzător unui minim de 300­400 N/5 cm şi unei alungiri minime de 2­3 %.

�  luând în considerare condiţiile specifice din teren în directă legătură cu zonarea geoclimatică dată de hărţile din normativul NP 040­2000, vom putea concluziona:

• referitor la acţiunea seismică ­ parametrul elasticitate caracterizat prin rezistenţa la tracţiune în concordanţă cu alungirea la rupere se va interpreta astfel:

­   pentru zonele A, B, C membranele utilizate trebuie să prezinte o rezistenţă la tracţiune > 700­

800 N/5 cm şi o alungire la rupere > 40 %;

­   pentru celelalte zone pornind de la performanţele minime şi până la cele mai sus evidenţiate, interpretarea se va face funcţie de clasa de importanţă a clădirilor.

• privind factorul temperatură

­ în contextul respectiv stabilitatea termică este reglată de sistemul de protecţie considerat ­ dale în mortar de ciment ­ care reduce substanţial gradul de însoliere al suprafeţei hidroizolante, rămânând de discutat şi apreciat flexibilitatea la temperaturi scăzute funcţie de zona climatică de amplasament, sub

următorul mod:

­   pentru zona climatică I şi II se apreciază ca fiind F2 corespunzător unui parametru de ­ 5°C;

­   pentru zona climatică III ­ F3 corespunzător pentru ­ 10°C;

­   pentru zona climatică IV­F4 corespunzător pentru ­ 15°C;

­   pentru altitudini mai mari de 900 m ­ F5 corespunzător pentru ­ 20°C.

• privind acţiunea agenţilor climatici ­ prevenirea efectelor presiunii şi sucţiunii vântului este reglată de sistemul de protecţie al structurii care o lestează şi o protejează.

� Luând în considerare cerinţele din exploatare:

• dacă din anume considerente se renunţă la protecţia de tip greu, devenind un tip funcţional de acoperiş necirculabil cu sau fără acces ocazional (tehnic), sau se schimbă regimul de pante şi al suportului structurii hidroizolante, se va restructura pe aceleaşi baze întregul parcurs conceptual în concordanţă cu noile date apărute.

Concluzionând, pentru exemplul luat şi discutat, vom spune:

•          pentru o construcţie a cărui clasă de importanţă este „D” situată în zona de seismicitate „C”, zona climatică II­III, structura bistrat din foi  hidroizolante cu bitum modificat cu APP sau SBS, acoperă în totalitate condiţiile precizate mai sus;

• pentru o zonă de seismicitate mai mică sau construcţii cu regim provizoriu, se pot utiliza, dacă se doreşte, foi hidroizolante cu bitum oxidat în structură minimă de trei straturi.

Anexa 4

Problematica conceptului de siguranţă la foc, în respectivul context, se va rezolva în mod practic, avându­se în vedere următoarele aspecte:

a)  Prevenirea riscului de incendiu :

• Hidroizolaţiile teraselor necirculabile învecinate corpurilor de clădire mai înalte, pe care se pot arunca diverse obiecte incandescente, vor fi concepute astfel:

­    din materiale hidroizolante uzuale protejate cu strat de pietriş sau dalaje continue;

­    din straturi hidroizolante, speciale, rezistente la foc (folii sau pelicule).

• Hidroizolaţiile teraselor circulabile, cu sistem de protecţie din dale de beton sau lemn, aşezate

distanţat pe ploturi, printre care pot cădea corpuri incandescente, vor fi concepute astfel:

­   din straturi hidroizolante, speciale, rezistente la foc (folii sau pelicule).

b)  Preîntâmpinarea propagării incendiului:

• Funcţie de caracteristicile elementului suport, se vor concepe următoarele sisteme:

­    pentru  suportul  din  beton  se  vor  practica  întreruperi  ale  hidroizolaţiei  cu  elemente incombustibile (reborduri, protecţii grele);

pentru suportul constituit din strat termoizolant se va practica acelaşi tip de întreruperi, completat cu bariere de întrerupere şi în cadrul stratului termoizolant (în cazul polistirenului sau poliuretanului, zone din plăci rigide din vată minerală).

NOTA: Aceste informatii au caracter informativ. Utilizatorul acestor informatii ar trebui sa se asigure ca acestea sunt actualizate  la zi, putand fi inlocuite de acte/ normative mai noi.  Imaginile adiacente acestor informatii nu au fost publicate. Sursa documentelor este BICAU.

Read Full Post »