ORDINUL Nr.1572 al MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR SI LOCUINŢEI din 15.10.2002
pentru aprobarea reglementarii tehnice
„Normativ pentru proiectarea si execuţia lucrărilor de izolaţii termice la clădiri”, indicativ C107/002
In conformitate cu prevederile art.38 alin.2 din Legea nr.10/1995 privind calitatea in construcţii, cu modificările ulterioare,
In temeiul prevederilor art.2 pct.45 si ale art.4 alin.(3) din Hotărârea Guvernului nr.3/2001 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinţei,
Având in vedere avizul Comitetului Tehnic de Coordonare Generala nr.44/18.04.2002, Ministrul lucrărilor publice, transporturilor si locuinţei emite următorul
ORDIN :
Art.1. Se aproba reglementarea tehnica „Normativ pentru proiectarea si execuţia lucrărilor de izolaţii termice la clădiri”, indicativ C107/002, elaborata de Institutul National de CercetareDezvoltare in Construcţii si Economia Construcţiilor Bucureşti (ÎNCERC) si prevăzuta in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art.2. Prezentul ordin se publica in Buletinul Construcţiilor.
Art.3. La data publicării prezentului ordin, isi inceteaza aplicabilitatea reglementarea
tehnica „Normativ pentru proiectarea si execuţia lucrărilor de izolaţii termice la clădiri”, indicativ C10782, aprobata prin ordinul ICCPDC nr. 128/2.11.1982.
Art.4.Directia Generala Tehnica in Construcţii va aduce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
MINISTRU MIRON TUDOR MiTREA
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI
NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII TERMICE LA CLĂDIRI
Indicativ: C 107/002
Elaborat de:
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETAREDEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR INCERC – Bucureşti
Director general: prof. dr. ing. Dan LUNGU
DEPARTAMENTUL FIZICA CONSTRUCŢIILOR, INTERACŢIUNE CONSTRUCŢII MEDIU
Director Departament: dr. ing. Ioan PEPENAR Şef Laborator: fiz. Constanţa MARIN PERIANU Şef de proiect: dr. ing. Adrian ŢABREA
Avizat de:
DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII MLPTL
Director general: ing. Ion STĂNESCU
Responsabil lucrare MLPTL: ing. Paula DRAGOMIRESCU
CUPRINS
1 OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE……………………………………….…..
2 REFERINŢE
…….……………………………………………………………………
3 DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ……………………………
3.1
Definiţii……………………………………………………………………………
3.2 Simboluri şi unităţi de măsură…………………………………………………….
4 CONDIŢII TEHNICE ŞI CRITERII DE PERFORMANŢĂ PENTRU IZOLAŢIA
TERMICĂ………………….…………………..……………………….
5 CONDIŢII TEHNICE DE PERFORMANŢĂ PENTRU MATERIALE TERMOIZOLANTE…………………………………………….…………………
5.1 Clasificare……….………………………………………………………………
5.2 Condiţii tehnice de calitate.………………………………………………………
5.3 Valori de control ale caracteristicilor termotehnice de calcul ale materialelor termoizolante……………………………………………………………….……
6 PRINCIPII DE CONFORMARE HIGROTERMICĂ A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE ŞI A CLĂDIRILOR……………………………………………
6.1 Prevederi generale………………………………………………………………
6.2 Prevederi specifice pereţilor exteriori…………………………………………….
6.3 Prevederi specifice acoperişurilor………………………………………………
6.4 Prevederi specifice planşeelor……………………………………………………
6.5 Prevederi specifice pereţilor interiori ce separă spaţii încălzite de spaţii reci………
6.6 Prevederi specifice elementelor vitrate…………………………………………
7 PREVEDERI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN OPERĂ A STRATURILOR TERMOIZOLANTE ÎN ALCĂTUIREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE………………………………………………………………
7.1 Generalităţi………………………………………………………………………
7.2 Lucrări pregătitoare……………………………………………………………..
7.3 Executarea lucrărilor……………………………………………………………
7.4 Prevederi specifice pentru termoizolarea pereţilor………………………………
7.5 Prevederi specifice pentru termoizolarea acoperişurilor………………………
7.6 Prevederi specifice pentru termoizolarea planşeelor peste spaţii reci…………..
7.7 Prevederi specifice pentru elementele vitrate……………………………………
7.8 Măsuri la executarea lucrărilor de izolaţii termice pe timp friguros……………
8 CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR……………………………………
9 REGULI DE EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE………………………………
10 MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ŞI SIGURANŢĂ LA FOC………………
ANEXA A (informativă) VALORI DE CONTROL ALE CARACTERISTICILOR TERMOTEHNICE DE CALCUL PENTRU UNELE MATERIALE TERMOIZOLANTE UTILIZATE ÎN MOD CURENT………..
ANEXA B REFERINŢE ……………………………………………………………
NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII TERMICE LA CLĂDIRI
Indicativ C 107/002
Înlocuieşte C 10782
1 OBIECT I DOMENIU DE APLICARE
1.1 Prezentul normativ cuprinde principii generale ce trebuie avute în vedere în activitatea de concepţie, proiectare şi execuţie a izolaţiei termice la clădiri noi, prin lucrări de termoizolare a diferitelor elemente şi subansambluri ale acestora. Pentru clădirile existente, prevederile prezentului normativ au caracter de recomandare.
Principiile specifice privind calculul higrotermic al elementelor de construcţie ale clădirilor sunt tratate în detaliu în normativele din seria C 107 (C 107/1 … 7).
Prevederile normativului se referă la elementele de construcţie la care capacitatea de izolare termică este realizată sau este completată printrun strat prevăzut special în alcătuirea elementului de construcţie strat termoizolant realizat din materiale termoizolante eficiente.
1.2 În concepţia prezentului normativ, elementele de construcţie cărora trebuie să li se asigure o anumită capacitate de izolare termică sunt:
- elemente ce separă mediul exterior de mediul interior, cu temperaturi diferite;
- elemente interioare de compartimentare care delimitează spaţii închise cu temperaturi de exploatare care diferă între ele cu mai mult de 50C.
1.3 Prin izolarea termică a clădirilor se urmăreşte:
- asigurarea unei ambianţe termice corespunzătoare în interiorul spaţiilor închise;
- eliminarea riscului de condens pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie;
- evitarea acumulării de apă în structura elementelor de construcţie ca urmare a condensării vaporilor de apă în structura lor;
- reducerea consumurilor energetice în exploatare.
NOTĂ
1. Pentru construcţii cu condiţii de mediu interior sau exterior deosebite (spaţii cu medii agresive, construcţii frigorifice, construcţii subterane, depozite pentru
păstrarea produselor agricole, etc.), prevederile prezentului normativ se vor corobora cu reglementările tehnice specifice acestor tipuri de construcţii.
2. Pentru elementele de construcţie cu izolaţie termică repartizată (de ex. pereţi monostrat din zidărie, betoane uşoare, etc.) prevederile prezentului normativ se aplică numai în cazul în care îmbunătăţirea performanţelor termice se realizează prin prevederea unui strat termoizolant.
2 REFERIN E
Prevederile din prezentul normativ vor fi utilizate împreună cu reglementările date în
ANEXA B.
NOTĂ
La aplicarea reglementărilor tehnice la care nu este specificat anul de editare, se va lua în considerare ultima ediţie în valabilitate
3 DEFINITII, SIMBOLURI SI UNITATI DE MASURA
3.1 Definiţii
Principalii termeni utilizaţi în prezentul normativ au următoarele semnificaţii:
material termoizolant material sau produs uzinat, având conductivitatea termică de calcul mai mică sau egală cu 0,10 W/(mK), destinat să confere elementului de construcţie, în structura căruia se înglobează, performanţe higrotermice corespunzătoare nivelurilor de performanţă stabilite prin reglementări;
suport al stratului de izolare termică componentă a unui element de construcţie care asigură rezistenţa, rigiditatea şi planeitatea necesară pentru a putea aplica şi susţine pe suprafaţa sa un strat de material;
strat de protecţie a izolaţiei termice componentă a unui element de construcţie interpusă între componenta termoizolantă a acestuia şi mediul înconjurător (exterior sau interior) care asigură protecţia termoizolaţiei faţă de acţiunile de orice natură ale agenţilor de mediu şi mecanici; poate fi aplicat direct sau distanţat, creând un strat de aer ventilat;
barieră contra vaporilor de apă componentă a unui element de construcţie, dispusă perpendicular pe direcţia de migrare a vaporilor de apă, cu rezistenţă neglijabilă la transfer de căldură dar cu o foarte mare rezistenţă la permeabilitate la vapori, având rolul de a reduce riscul de condens al vaporilor de apă în structura elementului;
barieră antivânt componentă a unui element de construcţie permeabilă la vapori de apă dar care împiedică pătrunderea curenţilor de aer din stratul ventilat în termoizolaţia
alcătuită, de regulă, din materiale de natură fibroasă (de ex. produse din vată minerală sau din vată de sticlă);
strat de aer ventilat componentă a unui element de construcţie prin care se permite circulaţia aerului prin tiraj termic şi/sau vânt şi care are drept scop principal evacuarea vaporilor de apă în exces spre mediul ambiant; poate fi realizat continuu sau sub formă de canale;
strat de difuzie a vaporilor de apă componentă a unui element de construcţie, aflată înaintea unei bariere de vapori (în raport cu sensul de circulaţie a acestora) şi al cărui rol este de a asigura difuzia tangenţială a vaporilor de apă şi/sau o destindere a aerului sau a vaporilor de apă sub presiune;
deflector element prin care se asigură:
- tirajul stratului de aer ventilat şi evacuarea în atmosferă a vaporilor de apă, la acoperişuri şi alcătuiri de şarpante cu învelitori neetanşe la vapori de apă;
- comunicarea cu atmosfera a stratului de difuzie a vaporilor de apă;
accesorii elemente care asigură:
- fixarea (legătura, solidarizarea) straturilor de termoizolaţie, suport şi protecţie;
- continuitatea izolaţiei termice;
- admisia şi evacuarea aerului din stratul ventilat.
tratamente de protecţie tratamente de ignifugare, biocizare şi hidrofobizare sau de protecţie a armăturilor expuse la degradare (metalice, fibre de sticlă);
vitraj termoizolant vitraj care limitează pierderile de căldură, fiind constituit din două sau mai multe foi transparente/translucide (din sticlă obişnuită sau cu proprietăţi speciale, din policarbonaţi, etc.), dispuse distanţat, întreg ansamblul fiind închis etanş pe margine, spaţiul dintre foi fiind umplut cu aer sau un alt gaz mai termoizolant decât aerul;
punte termică zonă a unui element de construcţie în care rezistenţa termică specifică este sensibil mai mică decât rezistenţa termică specifică în câmp a elementului de construcţie respectiv;
anvelopa clădirii totalitatea elementelor de construcţie perimetrale care delimitează volumul interior (încălzit) al unei clădiri, de mediul exterior sau de spaţii neîncălzite din interiorul clădirii;
amplitudine de oscilaţie a temperaturii aerului interior variaţia maximă a temperaturii aerului interior faţă de temperatura convenţională de calcul;
coeficient de asimilare termică a materialului termoizolant (s) densitatea fluxului termic maxim, corespunzătoare amplitudinii temperaturii pe suprafaţa interioară, egală cu unitatea. Această mărime depinde de parametrii materialului străbătut: conductivitate termică, densitate, capacitate calorică masică la presiune constantă şi de perioada oscilaţiilor densităţii fluxului termic;
coeficient global de izolare termică a unei clădiri (unităţi funcţionale) (G) suma pierderilor de căldură realizate prin transmisie directă prin aria anvelopei clădirii, pentru o diferenţă de temperatură între interior şi exterior de 1 K, raportată la volumul clădirii, la care se adaugă pierderile de căldură aferente reîmprospătării aerului interior, precum şi cele datorate infiltraţiilor suplimentare de aer rece;
coeficient de transfer termic (transmitaţă termică) (U) – fluxul termic, în regim staţionar, raportat la aria de transfer termic şi la diferenţa de temperatură dintre temperaturile mediilor situate de o parte şi de alta ale unui element de închidere;
conductivitate termică (/c) – proprietatea materialelor de a permite trecerea fluxului termic, exprimată prin fluxul termic ce străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre temperaturile pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;
densitate aparentă a unui material termoizolant (p) masa unităţii de volum a materialului în stare uscată;
densitate a fluxului termic fluxul termic raportat la aria prin care se face transferul de căldură;
diferenţă de temperatură pe verticală între nivelul capului şi nivelul gleznelor diferenţa de temperatură pe verticală, între temperatura aerului măsurată la 1,7 m şi la 0,1 m deasupra pardoselii (pentru o persoană în picioare) sau la 1,1 m şi respectiv 0,1 m (pentru o persoană şezând);
sistem;
flux termic cantitatea de căldură transmisă în unitatea de timp, la sau de la un
indice PMV opţiunea medie previzibilă a unui grup important de persoane asupra senzaţiei termice produsă de un anumit mediu, exprimată prin referire la o scară cu 7 nivele cuprinse între ,,frig” şi ,,cald”; indicele PMV este bazat pe bilanţul termic al corpului uman;
permeabilitate la aer proprietatea materialelor de construcţie de a permite trecerea fluxului de aer, exprimată prin fluxul de aer care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre presiunile aerului pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;
permeabilitate la vapori proprietatea materialelor de construcţie de a permite trecerea vaporilor de apă, exprimată prin fluxul de vapori care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre presiunile vaporilor pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea;
temperatură a punctului de rouă (θr) temperatura aerului la care presiunea parţială a vaporilor de apă devine egală cu cea de saturaţie şi de la care se produce fenomenul de condens;
rezistenţă termică specifică (R) diferenţa de temperatură raportată la densitatea fluxului termic, în regim staţionar;
rezistenţă la permeabilitate la aer a elementului de construcţie plan (Ra) suma rezistenţelor la permeabilitate la aer a straturilor elementului de construcţie plan;
rezistenţă la permeabilitate la vapori a elementului de construcţie plan suma rezistenţelor la permeabilitate la vapori a straturilor elementului de construcţie plan;
tasare caracteristică mecanică privind deformabilitatea unui material termoizolant, exprimată prin variaţia relativă a grosimii acestuia sub efectul unei încărcări statice prestabilite, funcţie de tipul materialului;
temperatură medie a suprafeţei interioare a unui element de construcţie – media temperaturilor de pe suprafaţa interioară a elementului de construcţie, calculată pe baza câmpului de temperatură determinat prin calcul numeric sau a rezistenţelor termice specifice determinate experimental;
umiditate relativă a aerului (φ) – raportul dintre presiunea parţială a vaporilor de apă din aerul umed şi presiunea de saturaţie a vaporilor de apă la aceeaşi temperatură şi presiune totală;
umiditate a materialului (masică/volumică) (ωm/ωv) – masa apei evaporabile raportată la masa/volumul materialului uscat.
3.2 Simboluri şi unităţi de măsură
Simbolurile şi unităţile de măsură ale principalilor termeni utilizaţi în prezentul normativ sunt conform tabelului nr. 1.
Tabelu l nr. 1
| Simbol |
Termen |
Unitate de măsură |
| 1 |
2 |
3 |
| PMV |
opţiunea medie previzibilă |
|
| Ti |
temperatura interioară de calcul |
0C |
| Tsi |
temperatura pe suprafaţa interioară |
0C |
| 8r |
temperatura punctului de rouă |
0C |
| (ji |
umiditatea relativă a aerului interior |
% |
| �Ti |
diferenţa dintre temperatura interioară Ti şi temperatura pe suprafaţa interioară Tsi |
K |
| ATi |
amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior |
0C |
| p |
densitatea aparentă a unui material |
kg/m3 |
| /c |
conductivitatea termică de calcul a unui material |
W/(mK) |
| s |
coeficientul de asimilare termică a unui material |
W/(m2K) |
| J.D |
factorul rezistenţei la permeabilitate la vapori a unui material |
|
| mw |
cantitatea de vapori care poate condensa în elementul de construcţie în
perioada rece a anului |
kg/m2 |
| mv |
cantitatea de apă care se poate evapora în perioada caldă a anului |
kg/m2 |
| Ra |
rezistenţa la permeabilitate la aer a elementului de construcţie |
m/s |
| Ra min |
rezistenţa minimă necesară la permeabilitate la aer a elementului de
construcţie |
m/s |
| U |
coeficientul de transfer termic (transmitanţa termică) |
W/(m2K) |
| G |
coeficientul global de izolare termică pentru clădiri de locuit |
W/(m3K) |
| GN |
coeficientul global normat de izolare termică pentru clădiri de locuit |
W/(m3K) |
| G1 |
coeficientul global de izolare termică pentru clădiri cu altă destinaţie
decât cele de locuit |
W/(m3K) |
| G1ref |
coeficientul global de referinţă pentru clădiri cu altă destinaţie decât cele
de locuit |
W/(m3K) |
| A |
aria de transfer termic (aria anvelopei) a unei clădiri |
m2 |
| V |
volumul interior, încălzit, al clădirii |
m3 |
| R’ |
rezistenţa termică specifică corectată |
m2K/W |
| R’m |
rezistenţa termică specifică medie a unui element de construcţie |
m2K/W |
| R’min |
rezistenţa termică specifică minimă a unui element de construcţie |
m2K/W |
| R’nec |
rezistenţa termică specifică necesară |
m2K/W |
| com |
conţinutul de umiditate masică |
kg/kg |
| cov |
conţinutul de umiditate volumică |
m3/m3 |
| FT |
factorul de conversie pentru temperatură |
|
| Fco |
factorul de conversie pentru umiditate |
|
| fT |
coeficientul de conversie pentru temperatură |
K1 |
| f ωm |
coeficientul de conversie pentru umiditate masică |
kg/kg |
| f ωv |
coeficientul de conversie pentru umiditate volumică |
m3/m3 |
4 CONDITII TEHNICE SI CRITERII DE PERFORMANTA PENTRU IZOLAREA IA TERMIC
Prezentul normativ cuprinde în special prevederi referitoare la condiţiile tehnice şi parametrii corespunzători cerinţei D “Igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia
mediului” şi cerinţei E “Izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie”. La proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice se va avea în vedere şi respectarea celorlalte cerinţe specificate în art. 5 din Legea nr. 10/1995 (inclusiv a condiţiilor privind siguranţa la foc provenind atât din interiorul cât şi din exteriorul clădirilor).
În cele ce urmează sunt prezentaţi parametrii şi nivelurile de performanţă pentru condiţiilor tehnice:
- Mediu higrotermic – în tabelul nr. 2;
- Izolare termică şi economie de energie – în tabelul nr. 3.
Tabelu l nr. 2
| Nr. crt |
Parametru de performanţă |
Nivel de performantă |
Metodă de determinare |
| 0 |
1 |
2 |
3 |
| Unitate funcţională |
| 1 |
Indicele global de confort PMV
(opţiunea medie previzibilă) |
conform reglementărilor
tehnice specifice diferitelor
categorii de construcţii, date în
ANEXA B |
SR ISO 7730 |
| 2 |
Temperatura interioară de calcul |
conform normativului C 107/3
şi standardului SR 19072 |
SR EN 22726 |
| 3 |
Umiditatea relativă a aerului interior |
conform reglementărilor
tehnice specifice diferitelor
categorii de construcţii, date în
ANEXA B |
SR EN 22726 |
| 4 |
Diferenţa de temperatură (�Ti max)
între temperatrura interioară de
calcul (Ti) şi temperatura medie a suprafeţelor interioare ale elementelor delimitatoare (Tsi) |
conform normativului
C 107/3 şi reglementărilor
tehnice specifice diferitelor categorii de construcţii, date în ANEXA B |
C 107/3 |
| 5 |
Amplitudinea de oscilaţie a
temperaturii aerului interior (ATi) |
conform normativului
C 107/7 şi reglementărilor tehnice specifice diferitelor categorii de construcţii, date în ANEXA B |
C 107/7 |
| 6 |
Asimetria temperaturii radiante faţă
de un element plan, în direcţie
verticală şi orizontală |
conform reglementărilor
tehnice specifice diferitelor
categorii de construcţii, date în
ANEXA B |
SR EN 22726 |
| 7 |
Diferenţa de temperatură a aerului
pe verticală între nivelul capului şi
nivelul gleznelor |
conform reglementărilor
tehnice specifice diferitelor
categorii de construcţii, date în
ANEXA B |
SR EN 22726 |
|
|
|
|
|
| 8 |
Viteza curenţilor de aer |
conform reglementărilor
tehnice specifice diferitelor categorii de construcţii, date în ANEXA B |
SR EN 22726 |
| Elemente de închidere |
| 9 |
Rezistenţa termică specifică corectată a
elementelor de închidere |
conform normativ C
107/3: R’ :2 R’nec |
C 107/3 |
| 10 |
Temperatura minimă a suprafeţei
interioare a elementelor de construcţie
(Tsi min) |
Tsi min > 8r |
C 107/3 |
| 11 |
Procentul de creştere a umidităţii
materialelor componente ale structurii elementului de închidere, ca urmare a condensării vaporilor de apă |
conform normativului
C 107/6 |
C 107/6 |
| 12 |
Cantitatea de apă acumulată în
interiorul elementelor de închidere, de la un an la altul, datorită fenomenului de condens |
nu se admite acumulare de apă de la un an la altul |
C 107/6 |
| 13 |
Rezistenţa la permeabilitate la aer a
elementelor de închidere |
conform STAS 6472/7 |
STAS 6472/7 |
| 14 |
Energia transferată de la picior spre
pardoseală (legat de senzaţia de rece –
cald) |
conform reglementărilor
tehnice specifice diferitelor categorii de construcţii, date în ANEXA B*) |
STAS 6472/10 |
|
|
|
|
|
|
|
*) Clasificarea pardoselilor, în funcţie de transferul de căldură de la picior spre pardoseală, la contactul de scurtă durată (1 minut) şi de lungă durată (10 minute) se face în conformitate cu prevederile din STAS 6472/10.
Tabelu l nr. 3
| Nr.
crt. |
Parametru de performanţă |
Nivel de performantă |
Metodă de
determinare |
| 0 |
1 |
2 |
3 |
| Clădirea în ansamblu |
| 1 |
Coeficientul global de izolare termică |
pentru clădiri de locuit: G � GN
pentru clădiri având altă destinaţie decât cele de locuit:
G1 � G1ref |
C 107/1
C 107/2 |
| Elemente de închidere |
| 2 |
Rezistenţa termică corectată, medie pe
clădire, a fiecărui element de închidere |
R’m :2 R’min |
C 107/3 |
5 CONDIŢII TEHNICE DE PERFORMANŢĂ PENTRU MATERIALE TERMOIZOLANTE
5.1 Clasificare
5.1.1 După natura lor, materialele termoizolante se clasifică în:
a) materiale anorganice (ex: produse din vată minerală sau vată de sticlă, sticlă spongioasă, etc.);
b) materiale din polimeri sintetici (ex: polistiren, poliuretan, etc.);
5.1.2 După rigiditate, materialele termoizolante se clasifică în:
a) materiale foarte rigide – clasa T1 – materiale care au tasarea mai mică de 1% sub sarcina de 2000 N/m2 ;
b) materiale rigide – clasa T2 – materiale care au tasarea cuprinsă între 1% şi 5 %
sub sarcina de 2000 N/m2;
c) materiale semirigide – clasa T3 – materiale care au tasarea cuprinsă între 5% şi
10% sub sarcina de 2000 N/m2;
d) materiale uşor tasabile – clasa T4 – materiale care au tasarea cuprinsă între 10% şi
20% sub sarcina de 2000 N/m2;
e) materiale foarte tasabile – clasa T5 – materiale care au tasarea mai mare de 20%
sub sarcina de 2000 N/m2 .
5.2 Condiţii tehnice de calitate
Materialele termoizolante trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate prezentate în continuare.
5.2.1 Condiţii privind conductivitatea termică
Conductivitatea termică de calcul trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu
0,10 W/(mK).
5.2.2 Condiţii privind densitatea
Densitatea aparentă în stare uscată a materialelor termoizolante trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu 550 kg/m3.
5.2.3 Condiţii privind rezistenţa mecanică
Materialele termoizolante trebuie să prezinte stabilitate dimensioanlă şi caracteristici fizicomecanice corespunzătoare, în funcţie de structura elementelor de construcţie în care sunt înglobate sau de tipul straturilor de protecţie, astfel încât materialele să nu prezinte deformări sau degradări permanente, din cauza solicitărilor mecanice datorate procesului de exploatare, agenţilor atmosferici sau acţiunilor excepţionale.
5.2.4 Condiţii privind durabilitatea
Durabilitatea materialelor termoizolante trebuie să fie în concordanţă cu durabilitatea clădirilor şi a elementelor de construcţie în care sunt înglobate, cât şi cu gradul de accesibilitate pentru eventualele intervenţii în caz de degradare a izolaţiei termice.
5.2.5 Condiţii privind siguranţa la foc
Comportarea la foc a materialelor termoizolante utilizate trebuie să fie în concordanţă cu condiţiile normate prin reglementările tehnice privind siguranţa la foc, astfel încât să nu deprecieze rezistenţa la foc a elementelor de construcţie pe care sunt aplicate/înglobate.
5.2.6 Condiţii din punct de vedere sanitar şi al protecţiei mediului
5.2.6.1 Materialele utilizate la realizarea izolaţiei termice a elementelor de construcţie nu trebuie să emane în decursul exploatării mirosuri, substanţe toxice, radioactive sau alte substanţe dăunătoare pentru sănătatea oamenilor sau care să producă poluarea mediului înconjurător.
5.2.6.2 În cazul utilizării izolaţiei termice din materiale care pe parcursul exploatării pot degaja pulberi în atmosferă (produse din vată minerală, vată de sticlă, etc.) trebuie să se realizeze protecţia etanşă sau înglobarea în structuri protejate a acestora.
5.2.7 Condiţii privind comportarea la umiditate.
Materialele termoizolante trebuie să fie stabile la umiditate sau să fie protejate împotriva umidităţii.
5.2.8 Condiţii privind comportarea la agenţi biodegradabili
Materialele termoizolante trebuie să reziste la acţiunea agenţilor biologici sau să fie tratate biocid sau protejate cu straturi de protecţie.
5.2.9 Condiţii speciale
5.2.9.1 Materialele termoizolante trebuie să permită aplicarea lor în structura elementelor de construcţie sau aplicarea unor straturi de protecţie pe suprafaţa lor.
5.2.9.2 Materialele termoizolante nu trebuie să conţină sau să degaje substanţe care să degradeze elementele cu care vin în contact (inclusiv prin coroziune).
5.2.9.3 Materialele termoizolante care se montează prin procedee la cald nu trebuie să prezinte fenomene de înmuiere sau tasare la temperaturi mai mici decât cele de aplicare. În caz contrar ele vor trebui să fie prevăzute din fabricaţie cu un strat de protecţie.
5.2.10 Condiţii privind punerea în operă
Materialele termoizolante trebuie să permită o punere în operă care să păstreze constanţa caracteristicilor fizicomecanice şi de izolare termică în condiţii de exploatare.
5.2.11 Condiţii privind controlul de calitate
5.2.11.1 Materialele noi sau cele tradiţionale produse în străinătate trebuie să fie agrementate tehnic pentru utilizarea la lucrări de izolaţii termice în construcţii.
5.2.11.2 Toate materialele termoizolante utilizate trebuie să aibă certificate de conformitate privind calitatea.
5.2.12 Cerinţe privind condiţiile de livrare, depozitare, transport şi manipulare
5.2.12.1 La livrare, materialele termoizolante trebuie să fie însoţite de certificate de calitate care să le confirme caracteristicile fizicomecanice conform celor prevăzute în standardele de produs, agrementele tehnice sau normele de fabricaţie ale produselor respective. În certificatul de calitate trebuie să se specifice numărul normei tehnice de fabricaţie (standard de produs, agrement tehnic, normă sau marcă de fabricaţie, etc.).
5.2.12.2 Transportul, manipularea şi depozitarea materialelor termoizolante trebuie să se facă cu asigurarea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea şi păstrarea caracteristicilor funcţionale ale acestor materiale. Aceste măsuri trebuie asigurate atât de producătorii cât şi de utilizatorii materialelor termoizolante respective, conform prevederilor standardelor de produs, agrementelor tehnice sau normelor tehnice ale produselor respective.
5.2.12.3 Condiţiile de depozitare, transport şi manipulare, eventualele măsuri speciale ce trebuie luate la punerea în operă precum şi eventualii factori de risc, care pot să apară în timpul depozitării, transportului, manipulării şi punerii în operă (produse combustibile, care degajă anumite noxe, care se aplică la cald, etc.) vor fi în mod expres precizate în normele tehnice ale produsului precum şi în avizele de expediţie eliberate la fiecare livrare.
*
* *
5.3 Valori de control ale caracteristicilor termotehnice de calcul ale materialelor termoizolante
În ANEXA A sunt prezentate valorile de control pentru caracteristicile termotehnice ale materialelor termoizolante utilizate în mod curent la izolarea termică a clădirilor.
Valorile reale ale conductivităţilor termice ale materialelor vor fi precizate în normele tehnice (standarde de produs, agremente tehnice, norme sau mărci de fabricaţie) ale produsului.
Încadrarea în valorile de control sau stabilirea conductivităţii termice de calcul pentru materialele care nu sunt cuprinse în această listă vor fi precizate în normele de produs (normă sau marcă de fabricaţie, agrement tehnic, etc.).
6 PRINCIPII DE CONFORMARE HIGROTERMIC A ELEMENTELOR DE CONSTRUC IE I A CL DIRILOR
6.1 Prevederi generale
6.1.1 Dimensionarea din punct de vedere higrotermic a elementelor de construcţie se va face în conformitate cu prevederile din normativele C 107/3, C 107/5 şi C 107/6, iar pentru satisfacerea cerinţei de economie de energie se vor respecta prevederile din normativele C
107/1 şi C 107/2.
Verificarea la stabilitate termică a elementelor de închidere a clădirilor se va face în conformitate cu prevederile din normativul C 107/7.
6.1.2 Alegerea materialului termoizolant se va face în funcţie de:
– performanţele de izolare termică;
– încărcările la care poate fi supus materialul în timpul exploatării şi punerii în operă;
– încărcările suplimentare, datorate stratului termoizolant, asupra elementelor/clădirii pe care sunt aplicate;
– modul de fixare a straturilor componente ale elementului de construcţie;
– distanţele pe verticală şi orizontală dintre elementele de fixare;
– cerinţele de siguranţă la foc;
6.1.3 După caz, izolarea termică poate fi corelată şi cu alte măsuri privind satisfacerea cerinţei de izolare termică şi economie de energie, ca de exemplu:
– asigurarea unui raport cât mai mic între suprafaţa exterioară a clădirilor şi volumul lor;
– orientarea corespunzătoare a încăperilor, funcţie de destinaţia lor, în raport cu punctele cardinale şi cu direcţia vânturilor dominante;
– realizarea unui raport optim între suprafeţele pline şi suprafeţele vitrate;
– utilizarea instalaţiilor de climatizareventilare;
– utilizarea de instalaţii şi echipamente cu randament superior;
– recuperarea căldurii;
– folosirea energiilor neconvenţionale.
6.1.4 Pentru condiţiile climatice din ţara noastră, se recomandă utilizarea unor elemente de închidere cu inerţie termică mare şi medie (definită conform normativ C 107/2).
Elementele de închidere cu inerţie termică mică se recomandă în cazul clădirilor cu ocupare temporară (case de vacanţă, etc.) sau în cazul clădirilor cu ocupare discontinuă.
6.1.5 Stratul termoizolant din structura unui element exterior de construcţie trebuie protejat contra:
– umidităţii din exterior şi precipitaţiilor atmosferice, prin straturi de protecţie (tencuieli, finisaje hidrofobizate la pereţi, respectiv învelitori şi hidroizolaţii la acoperişuri);
– umidităţii din interior, prin straturi de protecţie (bariere contra vaporilor de apă);
– infiltraţiilor de aer, prin straturi de protecţie (bariere antivânt);
– radiaţiei solare, prin asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare şi prevederea unor măsuri de protecţie antiradiante eficiente (straturi de aerare, protecţii în culori deschise, etc.);
– agenţilor biologici, prin tratamente speciale
Excepţie fac acoperişurile cu învelitoare inversă (ranversate), la care stratul termoizolant trebuie să aibă el însuşi capacitatea de a rezista la agenţii climatici menţionaţi, acesta fiind protejat printrun strat superior geotextil şi un strat de lest.
6.1.6 Elementele opace exterioare ale clădirilor vor avea o alcătuire şi o succesiune a straturilor componente concepute astfel încât să nu se producă condens pe suprafaţa interioară şi să se elimine sau să se reducă, până la limitele admise, cantităţile de vapori de apă condensaţi (în perioada rece a anului) astfel încât să nu se producă acumulare de umiditate de la un an la altul, în interiorul lor, în conformitate cu prevederile din C 107/6. În acest scop se recomandă amplasarea straturilor termoizolante permeabile la vapori spre exteriorul elementului de construcţie iar paramentul exterior să permită difuzia vaporilor.
6.1.7 La clădirile care în mod permanent au umidităţi relative interioare peste 60%, pentru împiedicarea creşterii umidităţii provenite din condensarea vaporilor de apă în interiorul elementelor de construcţie, trebuie să se prevadă bariere contra vaporilor de apă sau straturi de aer ventilat.
Necesitatea şi dimensionarea barierei contra vaporilor se stabileste prin calcul, conform normativ C 107/3 şi C 107/6, atât pentru elementele exterioare de închidere cât şi pentru elementele interioare de compartimentare care separă încăperi cu regim de umiditate ridicată ((ji > 60%) şi/sau încăperi încălzite de încăperi neîncălzite.
Bariera contra vaporilor de apă se recomandă a fi prevăzută, indiferent de umiditatea
relativă a aerului din interiorul încăperilor, la elementele multistrat alcătuite dintrun strat
interior din materiale poroase, permeabile la vapori (de ex. plăci din vată minerală sau de sticlă, etc.) şi un strat exterior cu rezistenţă mare la difuzia vaporilor (hidroizolaţii, foi de tablă, etc.).
De asemenea, trebuie să se prevadă bariere contra vaporilor şi la pereţii de compartimentare ai băilor şi bucătăriilor interioare fără ventilare directă.
Bariera contra vaporilor de apă se prevede obligatoriu pe partea dinspre care vaporii pătrund în elementul de construcţie (de obicei pe partea ,,caldă” a termoizolaţiei sau pe faţa interioară a elementului de construcţie), pe un strat suport corespunzător tipului de barieră ales.
La încăperile cu procese umede, în care elementele de construcţie intră în contact cu apa, barierele contra vaporilor şi straturile lor de protecţie trebuie să fie rezistente la apă. Stratul de protecţie interior cu rol de barieră suplimentară contra vaporilor (plăci ceramice smălţuite, de sticlă, etc.) va avea rosturile etanşate. Pe tavane nu se aplică nici o protecţie cu rol de barieră contra vaporilor. Se recomandă utilizarea de tencuieli poroase.
La încăperile la care umiditatea relativă a aerului interior depăşeşte numai pe perioade scurte de timp valoarea de 60% (ex.: băi şi bucătării în clădiri de locuit, etc.) se va aplica pe faţa interioară a pereţilor (inclusiv la pereţii interiori) o protecţie cu rol de barieră contra vaporilor.
6.1.8 Pe faţa exterioară a elementelor de construcţie realizate fără interspaţii de aer ventilat între stratul termoizolant şi stratul exterior de protecţie, utilizate la încăperile cu umiditate relativă interioară peste 60%, nu este recomandabil să se folosească straturi impermeabile la vapori de apă, sub formă de pelicule, folii sau placaje (plăci ceramice glazurate, etc.).
La pereţii încăperilor cu umiditate relativă interioară sub 60% (inclusiv la băi şi bucătării în clădiri de locuit şi altele asimilate acestora), aceste straturi se recomandă să fie aplicate pe feţele exterioare numai pe suprafeţe reduse (nu în câmp continuu).
6.2 Prevederi specifice pereţilor exteriori
6.2.1 Generalităţi şi clasificare
6.2.1.1 Performanţele termotehnice ale pereţilor exteriori izolaţi termic sunt în funcţie de grosimea şi tipul stratului termoizolant precum şi de poziţia acestuia în structura elementului de construcţie în care este inclus.
6.2.1.2 Din punct de vedere a comportării higrotermice, cele mai uzuale alcătuiri de pereţi exteriori izolaţi termic sunt:
– pereţi cu alcătuire compactă;
– pereţi cu alcătuire ventilată.
Pereţii cu alcătuire compactă sunt pereţii la care straturile componente sunt realizate din materiale omogene aflate în contact direct între ele sau care pot fi separate prin straturi de aer închise (fără posibilitatea comunicării cu mediul ambiant).
Pereţii cu alcătuire ventilată sunt pereţii în componenţa cărora se realizează un strat de aer care comunică cu mediul ambiant. Această comunicare se realizează în mod curent prin fante de admisie şi de evacuare. Fantele de admisie se amplasează la partea inferioară a peretelui, iar cele de evacuare la partea superioară şi se dimensionează astfel încât să se asigure o circulaţie a aerului care să răspundă cerinţelor higrotermice.
6.2.1.3 Straturile de aer din componenţa pereţilor exteriori, în funcţie de suprafaţa orificiilor de admisie a aerului raportate la metru liniar de lungime orizontală a peretelui, se clasifică astfel:
- neventilate când suprafaţa fantelor (orificiilor) de admisie este < 500 mm2/m;
- slab ventilate când suprafaţa fantelor (orificiilor) de admisie este :2 500 mm2/m , dar � 1500 mm2/m;
- puternic ventilate când suprafaţa fantelor (orificiilor) de admisie este > 1500 mm2/m.
6.2.2 Prevederi specifice pereţilor exteriori cu alcătuire compactă
6.2.2.1 Din punct de vedere a comportării termotehnice, pereţii exteriori cu alcătuire compactă pot fi clasificaţi în:
– pereţi cu inerţie termică mare;
– pereţi cu inerţie termică medie;
– pereţi cu inerţie termică mică.
Încadrarea în una din cele trei clase de inerţie termică se face în conformitate cu prevederile din normativ C 107/2.
6.2.2.2 La conformarea structurii pereţilor exteriori cu alcătuire compactă, cu inerţie termică medie sau mare se recomandă ca stratul termoizolant să fie amplasat spre faţa exterioară a elementului de construcţie.
6.2.2.3 Alcătuirea de principiu a unui perete exterior compact cu inerţie termică medie sau mare (fig. 1 a şi 1 b) este următoarea:
- finisaj interior (după caz, acesta poate avea şi rol de barieră contra vaporilor de apă);
- strat suport al finisajului interior (ex: tencuieli hidraulice, tencuieli uscate, glet, etc.);
- strat masiv (perete din beton armat, zidărie, etc.);
- barieră contra vaporilor de apă (după caz);
- strat de protecţie a termoizolaţiei;
6.2.2.4 Alcătuirea de principiu a unui perete exterior compact cu inerţie termică mică
(fig. 1 c) este următoarea:
- finisaj interior (după caz, acesta poate avea şi rol de barieră contra vaporilor de apă);
- strat suport al finisajului interior (ex: feţe din lemn, mase plastice, metalice, etc.);
- schelet rezistent (de regulă din elemente liniare);
- strat de protecţie a termoizolaţiei (ex: feţe din lemn, mase plastice, metalice, etc.);
- finisaj exterior (după caz).
6.2.2.5 Stratul termoizolant trebuie fixat de stratul suport. Această fixare poate fi, după caz, mecanică şi/sau prin lipire, prin intermediul unui schelet suplimentar de rezistenţă (din lemn, profile metalice cu pereţi subţiri, etc.). Legătura între stratul suport şi stratul de
protecţie se poate realiza, după caz, prin intermediul unor ancore metalice din oţel inoxidabil sau mase plastice, sau prin intermediul unui schelet suplimentar de rezistenţă.
6.2.2.6 Dimensionarea pieselor de fixare ale stratului termoizolant şi a stratului de protecţie a acestuia, de stratul suport, se va face ţinând seama de sarcinile gravitaţionale, de acţiunea vântului şi a variaţiilor de temperatură şi de încărcările excepţionale.
Calculul de dimensionare se va face în conformitate cu prevederile din STAS
10101/20, STAS 10101/23 şi normativ P 100.
Totodată, sistemele de fixare trebuie să fie compatibile cu deformaţiile alternative
(dilatări + contracţii) ale structurii /stratului rezistent.
6.2.2.7 La pereţii exteriori compacţi, cu inerţie termică medie sau mare, se recomandă ca stratul de protecţie a termoizolaţiei şi finisajului exterior să fie permeabil la vapori.
6.2.3 Prevederi specifice pereţilor exteriori cu alcătuire ventilată
6.2.3.1 Alcătuirea de principiu a pereţilor exteriori ventilaţi este similară cu alcătuirile prezentate pentru pereţii compacţi (pct. 6.2.2.3 şi 6.2.2.4) dar are în componenţă şi un strat de aer pus în comunicare cu mediul ambiant, care poate fi strat de aer slab ventilat sau puternic ventilat (conform pct. 6.2.1.3).
Orificiile de ventilare vor fi prevăzute cu dispozitive de protecţie împotriva intruziunii rozătoarelor, păsărilor şi insectelor (de ex. site).
6.2.3.2 Nivelul de ventilare a stratului de aer va fi ales în funcţie de umiditatea relativă a aerului interior, recomandabil după cum urmează:
– la umidităţi relative (ji � 75% strat de aer slab ventilat sau puternic ventilat;
– la umidităţi relative (ji > 75% strat de aer puternic ventilat.
6.2.3.3 La alcătuirile cu strat de aer ventilat se recomandă ca, pe suprafaţa termoizolaţiei realizată din materiale cu permeabilitate mare la aer aflată în contact cu stratul de aer, să se prevadă o barieră antivânt (de ex. carton sau ţesătură permeabilă la vapori).
6.2.3.4 Cerinţele referitoare la fixarea stratului termoizolant, prevăzute pentru pereţii cu alcătuire compactă (pct. 6.2.2.5; 6.2.2.6) sunt valabile şi pentru pereţii cu alcătuire ventilată.
Dimensionarea pieselor de fixare se va face suprapunând efectul sucţiunii exercitate de vânt pe faţa exterioară a peretelui cu efectul presiunii exercitate de vânt pe feţele interioare, care vin în contact cu stratul de aer ventilat.
În fig. 2 se prezintă în mod exemplificativ o soluţie de perete exterior cu alcătuire ventilată.
6.3 Prevederi specifice acoperişurilor
6.3.1 Generalităţi şi clasificare
6.3.1.1 Performanţele termotehnice ale acoperişurilor izolate termic sunt în funcţie de grosimea şi natura stratului termoizolant.
6.3.1.2 Se recomandă ca stratul termoizolant să fie aplicat pe faţa exterioară a stratului suport.
6.3.1.3 Elementele cu straturi de aer neventilat introduse în structura acoperişului (planşee cu corpuri ceramice sau de beton cu goluri) se admit numai dacă aceastea sunt plasate sub termoizolaţie şi numai la încăperi cu umiditatea relativă a aerului interior mai mică de
60%.
6.3.1.4 Din punct de vedere al comportării higrotermice, acoperişurile clădirilor încălzite se clasifică în:
– acoperişuri cu alcătuire compactă;
– acoperişuri cu alcătuire ventilată.
6.3.1.5 Acoperişurile cu alcătuire compactă sunt acoperişurile la care straturile componente se află în contact direct unul cu altul.
Din categoria acoperişurilor cu alcătuire compactă fac parte acoperişurile la care stratul termoizolant nu este prevăzut cu canale de ventilare; în structura acoperişului pot fi straturi de aer, dar care nu comunică cu atmosfera (planşee cu goluri, etc.).
Eventualele straturi de difuzie din componenţa structurii termohidroizolante a acoperişului nu schimbă încadrarea acoperişului din grupa acoperişurilor cu alcătuire compactă.
6.3.1.6 Acoperişurile cu alcătuire ventilată sunt acoperişurile la care stratul termoizolant:
– este prevăzut cu canale de ventilare (care comunică cu atmosfera), dispuse în structura sa;
– este amplasat distanţat, fie faţă de stratul suport, fie faţă de stratul de protecţie (astereală, învelitoare, hidroizolaţie, etc.), astfel încât să formeze un strat de aer ventilat.
Din categoria acoperişurilor cu alcătuire ventilată fac parte acoperişurile terasă la care stratul termoizolant este prevăzut cu canale sau straturi de ventilare precum şi acoperişurile cu pod ventilat.
6.3.1.7 Dimensionarea pieselor de fixare a stratului termoizolant şi a stratului de protecţie a acestuia de stratul suport se va face ţinând seama şi de acţiunea vântului şi a variaţiilor de temperatură precum şi de acţiunile excepţionale.
Verificarea acoperişurilor ventilate la acţiunea vântului se va face suprapunând efectul sucţiunii de pe faţa superioară a structurii cu efectul presiunii exercitate de vânt pe feţele interioare, care vin în contact cu stratul de aer ventilat.
Calculul de dimensionare se va face în conformitate cu prevederile din STAS
10101/20, STAS 10101/23 şi normativ P 100.
De asemenea, fixarea straturilor componente trebuie să fie compatibilă cu deformaţiile alternative (dilatări + contracţii) ale structurii/stratului rezistent.
6.3.2 Prevederi specifice pentru acoperişuri cu alcătuire compactă
(fără spaţiu de aer ventilat)
6.3.2.1 La acoperişurile cu alcătuire compactă este necesar ca stratul termoizolant să fie realizat cu materiale termoizolante cu permeabilitate mică la vapori şi stabile la umiditate (polistiren, spumă rigidă de poliuretan, sticlă spongioasă), astfel încât să nu fie favorizată condensarea vaporilor de apă în termoizolaţie.
6.3.2.2 Alcătuirea de principiu a unui acoperiş compact este:
– finisaj interior;
– strat suport rezistent;
– strat de pantă şi/sau de nivelare (după caz);
– strat de difuzie a vaporilor de apă (după caz);
– barieră contra vaporilor de apă;
– strat termoizolant;
– strat de protecţie a termoizolaţiei (după caz);
– strat de difuzie a vaporilor de apă (după caz);
– hidroizolaţie;
– protecţie hidroizolaţie.
Excepţie fac acoperişurile cu învelitoare inversă (ranversate) la care alcătuirea de principiu este:
– finisaj interior;
– strat suport rezistent;
– strat de pantă şi/sau de nivelare (după caz);
– hidroizolaţie;
– strat termoizolant din polistiren extrudat cu densitatea mai mare de 30 kg/m3;
– protecţie termoizolaţie (strat geotextil şi lestare).
6.3.2.3 Bariera contra vaporilor de apă se dispune pe partea dinspre interior a termoizolaţiei (faţa “caldă”).
6.3.2.4 La clădirile cu umiditate relativă a aerului interior cuprinsă între 61 … 75%, în alcătuirea acoperişului trebuie să fie prevăzute straturi de difuzie (sub hidroizolaţie, recomandabil şi sub bariera contra vaporilor de apă).
În cazul folosirii unor bariere contra vaporilor de apă, puternice (folii metalice lipite continuu pe întreaga suprafaţă) şi a unor straturi termoizolante performante se poate renunţa la straturile de difuzie.
Stratul de difuzie de sub hidroizolaţie se recomandă să fie prevăzut în cazul în care peste termoizolaţie se aplică un strat de protecţie realizat prin procedee umede.
Stratul de difuzie a vaporilor va fi dus până la limita acoperişului şi pus în legătură cu atmosfera, iar la suprafeţe mari de acoperiş va fi aerat suplimentar prin intermediul tuburilor de ventilare (deflectoare), ţinând seama că un deflector poate servi o suprafaţă de acoperiş de cca. 80 … 120 m2.
6.3.2.5 În cazul straturilor suport metalice (tablă cutată, tablă ondulată, etc.) şi a utilizării unor materiale termoizolante cu permeabilitate mică la vapori şi stabile la umiditate, se poate renunţa la bariera contra vaporilor şi la stratul de difuzie de sub bariera contra vaporilor, dacă la îmbinarea între panourile de tablă se prevăd cordoane de chit permanent elastic şi acoperitoare de rost din material hidroizolant lipit.
În fig. 3, 4, 5 sunt prezentate în mod exemplificativ alcătuiri de principiu pentru acoperişuri cu alcătuire compactă.
6.3.3 Prevederi specifice pentru acoperişuri cu alcătuire ventilată
6.3.3.1 Straturile de aer din componenţa acestor acoperişuri se clasifică, în funcţie de suprafaţa orificiilor de admisie a aerului raportată la metru pătrat de suprafaţă de acoperiş, astfel:
- neventilate când suprafaţa orificiilor de admisie este < 500 mm2/m2;
- slab ventilate – când suprafaţa orificiilor de admisie este :2 500 mm2/m2
dar � 1500 mm2/m2;
- puternic ventilate când suprafaţa orificiilor de admisie este > 1500 mm2/m2.
6.3.3.2 Acoperişurile cu alcătuire ventilată se pot utiliza atât la clădiri cu regim normal de umiditate cât şi la clădiri cu umiditate relativă ridicată ((ji > 75%). La clădirile cu umiditate relativă ridicată ((ji > 75%) este recomandabil să se utilizeze acoperişuri cu strat de aer puternic ventilat.
De asemenea, acest tip de acoperiş se utilizează şi în cazul folosirii unor materiale termoizolante sensibile la umiditate (produse din vată minerală) sau a unor straturi care se realizează prin procedee umede.
a) Acoperişuri cu canale de ventilare dispuse în grosimea termoizolaţiei
6.3.3.3 Alcătuirea de principiu a unui astfel de acoperiş este:
– finisaj interior;
– strat suport rezistent;
– strat de pantă şi/sau de nivelare (după caz);
– strat de difuzie a vaporilor de apă (după caz);
– barieră contra vaporilor de apă;
– termoizolaţie cu canale de aerare;
– strat de protecţie a termoizolaţiei (după caz);
– strat de difuzie a vaporilor de apă (după caz);
– hidroizolaţie;
– protecţie hidroizolaţie.
6.3.3.4 Canalele de ventilare se realizează în stratul termoizolant, fie prin dispunerea distanţată a plăcilor termoizolante din rândul inferior (în cazul prevederii termoizolaţiei în două sau mai multe straturi), fie prin teşirea muchiilor la partea inferioară a plăcilor termoizolante (în cazul în care termoizolaţia este prevăzută întrun singur strat), fie prin folosirea unor plăci termoizolante cu caneluri.
Canalele de ventilare se recomandă a avea secţiune de cca. 25 cm2 şi vor fi dispuse la cca. 50 … 70 cm distanţă unul de celălalt, în ambele sensuri ale acoperişului.
6.3.3.5 Ventilarea termoizolaţiei acoperişului se asigură prin practicarea unor orificii de ventilare, puse în legătură cu atmosfera exterioară, dimensionate şi amplasate conform prevederilor din STAS 6472/5.
Pentru facilitarea tirajului se vor adopta următoarele măsuri constructive:
– suprafeţele orificiilor de ieşire a aerului vor fi de 1,5 … 2 ori mai mari decât cele de intrare;
– orificiile de ieşire a aerului vor fi dispuse în cel mai înalt punct al acoperişului
(coame) şi se realizează cu ajutorul deflectoarelor sau acoperitoarelor de coamă;
– orificiile de intrare a aerului vor fi dispuse cât mai jos posibil, pe conturul acoperişului.
Orificiile de ventilare la acoperişurile fără pantă sau cu pantă spre interior se prevăd pe laturile construcţiei.
La acoperişurile cu o singură pantă, orificiile pentru intrarea aerului se dispun pe o latură, iar cele de ieşire pe cealaltă latură a construcţiei (la cota cea mai ridicată).
Orificiile de ventilare pot fi dispuse şi pe conturul luminatoarelor, coşurilor, pe rebordurile rosturilor de dilataţie, etc., în funcţie de alcătuirea şi amplasarea convenabilă a acestora pe acoperiş.
La poziţionarea gurilor de admisie şi evacuare a aerului se va avea în vedere şi direcţia vântului dominant din zona în care se amplasează clădirea.
Orificiile de ventilare vor fi prevăzute cu dispozitive de protecţie împotriva intruziunii rozătoarelor, păsărilor şi insectelor (de ex. site).
6.3.3.6 Bariera contra vaporilor de apă şi straturile de difuzie se prevăd în conformitate cu pct. 6.1.7 din prezentul normativ.
6.3.3.7 La acest tip de acoperiş se prevăd deflectoare simple, duble sau triple, în funcţie de numărul straturilor care trebuie să fie ventilate.
În fig. 6 şi 7 sunt prezentate în mod exemplificativ alcătuiri de principiu pentru acoperişuri cu canale de ventilare dispuse în grosimea termoizolaţiei, în fig. 8 este prezentat un mod de realizare a canalelor de aerare, iar în fig. 9 a şi 9 b sunt prezentate detalii de principiu privind comunicarea canalelor de aerare cu exteriorul.
b) Acoperişuri cu spaţiu de aer ventilat
6.3.3.8 Acoperişurile cu spaţiu de aer ventilat sunt caracterizate de existenţa a două straturi portante: unul inferior, peste care se aplică termoizolaţia, altul superior, peste care se aplică hidroizolaţia. Între acestea se află un strat de aer ventilat.
6.3.3.9 Dimensionarea din punct de vedere termotehnic a acoperişurilor cu spaţiu de aer ventilat se va face în conformitate şi cu prevederile din STAS 6472/5.
6.3.3.10 Alcătuirea de principiu a unui acoperiş cu spaţiu de aer ventilat este:
- strat suport rezistent (de ex. planşeu de beton sau lemn, schelet de susţinere a stratului termoizolant autoportant etc.);
- barieră contra vaporilor de apă (după caz);
- strat de protecţie a termoizolaţiei (barieră antivânt, strat de circulaţie, etc.);
- alcătuire de învelitoare.
6.3.3.11 În funcţie de poziţia stratului termoizolant şi de funcţiunea atribuită spaţiului, aceste acoperişuri pot fi:
– acoperişuri cu poduri ventilate la care stratul termoizolant se aplică pe faţa superioară a planşeului de peste ultimul nivel;
– acoperişuri cu poduri mansardate, la care stratul termoizolant se aplică la partea inferioară a alcătuirii învelitorii.
6.3.3.12 La acoperişurile cu poduri ventilate realizate cu planşee din beton armat, condiţiile privind difuzia la vaporii de apă şi permeabilitatea la aer sunt îndeplinite de la sine (dacă se asigură ventilarea podului, de ex. prin menţinerea fantelor de ventilare în poziţia deschis).
b.1 Termoizolarea acoperişurilor cu pod ventilat
6.3.3.13 Termoizolarea planşeelor spre pod se face, de regulă, la partea lor superioară, executânduse în general din materiale termoizolante sub formă de saltele sau plăci (din vată minerală sau vată de sticlă etc.).
6.3.3.14 În cazul izolaţiilor termice din saltele de vată minerală sau de sticlă, se recomandă să se aplice pe faţa care vine în contact cu aerul ventilat o barieră antivânt, realizată dintrun strat de carton, hârtie Kraft etc., permeabil la vapori.
6.3.3.15 La podurile circulabile, stratul de protecţie a termoizolaţiei trebuie realizat astfel încât să permită circulaţia (de ex. şapă armată, podine de lemn, etc.).
În fig. 10 este prezentată în mod exemplificativ o alcătuire de principiu pentru acoperişuri cu pod ventilat.
b.2 Termoizolarea acoperişurilor cu poduri mansardate
6.3.3.16 Termoizolaţia, de regulă sub formă de saltele sau plăci (din vată minerală, vată de sticlă, etc.), se realizează prin fixarea materialului termoizolant (sub şi/sau între căpriori).
6.3.3.17 Stratul termoizolant trebuie să fie protejat pe faţa inferioară cu un strat de finisaj etanş care să asigure protecţia utilizatorilor împotriva eventualelor pulberi ce pot fi degajate de materialele termoizolante în timpul exploatării.
6.3.3.18 La termoizolarea acoperişurilor cu poduri mansardate se vor avea în vedere şi prevederile din “Ghid pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit”.
În fig. 11 este prezentată în mod exemplificativ o alcătuire de principiu pentru acoperişuri cu poduri mansardate.
6.4 Prevederi specifice planşeelor
6.4.1 Generalităţi şi clasificare
6.4.1.1 Dimensionarea izolaţiei termice a planşeelor se va face în conformitate cu prevederile din normativ C 107/3 sub aspectul asigurării diferenţei maxime de temperatură între temperatura aerului interior şi temperatura medie pe suprafaţa interioară a pardoselii şi cu prevederile din normativ C 107/1 sau C 107/2 (după caz), sub aspectul economiei de energie. Ttipul de pardoseală se va alege ţinând seama de destinaţia încăperii în conformitate cu reglementările tehnice specifice diferitelor categorii de construcţii (date în ANEXA B) şi cu prevederile din STAS 6472/10, sub aspectul senzaţiei de rece cald la contactul piciorului cu pardoseala.
6.4.1.2 În funcţie de modul în care trebuie să fie tratate planşeele din punct de vedere higrotermic, acestea pot fi:
- planşee peste spaţii reci (interioare şi exterioare);
- planşee în contact cu solul.
6.4.2 Planşee peste spaţii reci
6.4.2.1 Prin spaţiu rece se înţelege spaţiul delimitat de planşeu care în mod curent are o temperatură a aerului cu cel puţin 50C mai scăzută decât cea a spaţiului adiacent.
6.4.2.2 Planşeele peste spaţii reci se vor izola termic, fie prin aplicarea unui strat termoizolant pe una din feţele planşeului (recomandabil pe faţa care vine în contact cu aerul mai rece), fie prin înglobarea izolaţiei termice în structura planşeului (cazul curent al planşeului de lemn).
6.4.2.3 La concepţia şi proiectarea planşeelor peste spaţii reci se va urmări diminuarea efectelor punţilor termice de la intersecţia planşeelor cu pereţii exteriori precum şi cele de la intersecţia cu pereţii interiori structurali.
În cazul în care stratul termoizolant este prevăzut la partea inferioară a planşeului, trebuie evitate (dacă se poate, chiar eliminate) şi punţile termice formate de grinzi.
6.4.2.4 În cazul în care stratul termoizolant este prevăzut pe faţa superioară a planşeului, acesta este recomandabil să fie realizat din materiale termoizolante rigide şi, după caz, să fie protejat cu un strat de protecţie capabil să preia încărcările statice şi dinamice la care poate fi supusă pardoseala în timpul exploatării, stratul de protecţie constituind, în majoritatea cazurilor, stratul suport al pardoselii.
6.4.2.5 Prevederea stratului termoizolant la faţa inferioară a planşeului se recomandă la planşeele peste pivniţe, pasaje sau alte spaţii reci. În acest caz, stratul termoizolant va fi prevăzut din materiale uşoare şi va fi aplicat, după caz, prin lipire şi/sau fixare mecanică, prin spumare, direct pe suprafaţa planşeului, etc.
6.4.2.6 După caz, termoizolaţia va fi protejată cu un strat care să asigure protecţia acestuia împotriva şocurilor mecanice, precipitaţiilor, umidităţii, focului, etc.
Câteva soluţii principiale de alcătuire a planşeelor peste spaţii reci sunt prezentate în mod exemplificativ în :
- fig. 12 a, 12 b, 12 c planşeu izolat termic la partea inferioară;
- fig. 13 a, 13 b planşeu izolat termic la partea superioară;
- fig. 14 planşeu cu izolaţie termică înglobată.
6.4.3 Prevederi specifice planşeelor în contact cu solul
6.4.3.1 Dimensionarea din punct de vedere termotehnic a planşeelor în contact cu solul se va face şi în conformitate cu prevederile din normativ C 107/5.
6.4.3.2 Dimensionarea din punct de vedere termotehnic a planşeelor în contact cu solul din clădirile de producţie cu procese tehnologice umede (care presupun udarea cu cantităţi mari de lichide a pardoselilor) se face numai sub aspectul diferenţei de temperatură maxime admise între aerul interior şi suprafaţa pardoselii.
6.4.3.3 La clădirile de producţie şi/sau depozitare cu densitate redusă a locurilor de muncă fixe se admit măsuri locale de izolare termică pentru satisfacerea cerinţei privind senzaţia de rece cald.
6.4.3.4 Stratul suport al termoizolaţiei planşeelor în contact cu solul va fi aşezat pe un strat filtrant de pietriş ciuruit.
6.4.3.5 În funcţie de specificul amplasamentului clădirii (nivelul pânzei de apă freatică, capilaritatea terenului, eventualele pericole de infiltraţii de apă, etc.), peste stratul de rupere a capilarităţii, din pietriş ciuruit, se va realiza un strat hidroizolant, peste care se va amplasa stratul termoizolant.
6.5 Prevederi specifice pereţilor interiori ce separă spaţii încălzite de spaţii reci
6.5.1 Izolarea termică a pereţilor interiori se poate realiza, în general, prin aplicarea pe una din feţe (recomandabil pe faţa rece) a unui strat termoizolant, caz în care soluţiile sunt similare cu cele pentru pereţii exteriori cu structură compactă, prezentate la pct. 6.2.2.
6.6 Prevederi specifice elementelor vitrate
6.6.1 La clădirile de locuit, elementele vitrate trebuie să prezinte rezistenţe termice medii cel puţin egale cu rezistenţele termice minime prevăzute în ghidul C 107/4.
La clădiri cu altă destinaţie decât cele de locuit, elementele vitrate trebuie să aibă rezistenţe termice medii cel puţin egale cu valoarea coeficientului de control ,,e” (care are semnificaţia rezistenţei termice minime a elementelor vitrate), date în normativul C 107/2.
6.6.2 Ţinând seama de condiţiile climatice din ţara noastră, de cerinţa de izolare termică şi economie de energie, precum şi de reglementările tehnice în vigoare, pentru clădirile de locuit este recomandabil să se folosească ferestre cu cel puţin trei rânduri de geam (prevăzute cu măsuri de etanşare pe contur) sau ferestre duble, echipate pe cerceveaua interioară cu un geam termoizolant realizat cu sticlă obişnuită, iar pe cerceveaua exterioară cel puţin cu o foaie de geam simplu, sau ferestre cu un singur geam termoizolant, realizat cu sticle speciale, de joasă emisivitate şi, eventual, având spaţiul dintre ele umplut cu gaze mai izolante decât aerul (Argon, Kripton, etc.).
La clădirile de locuit nu se admite utilizarea de tâmplărie metalică fără întreruperea punţii termice.
6.6.3 Pe suprafeţele vitrate ale ferestrelor, supraluminilor şi luminatoarelor se poate admite condensul vaporilor de apă. În acest scop, tâmplăria va fi prevăzută cu sisteme de colectare şi/sau evacuare a apei provenită din condens.
6.6.4 Înclinarea luminatoarelor va fi astfel stabilită încât să nu permită picurarea pe pardoseală a apei provenite din condesarea vaporilor.
Aceasta se poate realiza prin:
– dirijarea fluxului de căldură spre suprafaţa tavanului sau asigurarea circulaţiei de aer uscat la suprafaţa tavanului, cu dispozitive speciale de încălzire;
– prevederea unei pante mai pronunţate a suprafeţelor pe care se formează apa de condens asigurând colectarea şi/sau evacuarea acesteia prin măsuri corespunzătoare;
– luarea măsurilor speciale sub acoperiş, care să împiedice picurarea apei provenite din condensul vaporilor.
6.6.5 Pentru evitarea desprinderii picăturilor de apă provenite din condensul vaporilor de apă pe suprafaţa interioară a luminatoarelor este necesar ca înclinarea minimă, faţă de orizontală, a geamurilor, să aibă valorile din tabelul nr. 4, în funcţie de umiditatea relativă a aerului interior.
Tabelul nr. 4
|
Tipul de cercevele |
Înclinarea minimă faţă de orizontală, în funcţie de
umiditatea relativă interioară ((ji): |
| � 60% |
(60 … 75) % |
(75 …100) % |
|
simple şi duble, fixe sau mobile |
350 |
450 |
600 |
|
idem, cu dispozitive speciale de încălzire a geamului |
nu se normează |
350 |
450 |
6.6.6 La proiectarea şi realizarea suprafeţelor vitrate, funcţie de orientarea acestora, se va avea în vedere reducerea însoririi excesive a spaţiilor şi evitarea fenomenului de orbire. Aceasta se poate obţine prin adoptarea unor serii de măsuri ca: utilizarea de sticle colorate, reflectante, termoabsorbante sau cu folii reflectante aplicate pe suprafaţa geamului, jaluzele, transperante, parasolare, etc.
6.6.7 La clădirile de producţie cu procese tehnologice calde şi uscate se recomandă utilizarea ochiurilor de ventilare reglabile, dispuse la partea superioară a pereţilor şi de admisie de aer, în apropierea pardoselilor.
7 PREVEDERI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN OPERĂ A STRATURILOR TERMOIZOLANTE ÎN ALCĂTUIREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE
7.1 Generalităţi
7.1.1 Lucrările de izolare termică se execută pe baza proiectelor întocmite de proiectantul lucrărilor de construcţie, verificate şi aprobate conform legislaţiei în vigoare.
7.1.2 Ori de câte ori apar abateri de la proiect, care presupun înlocuirea totală sau parţială a materialelor prevăzute în proiect sau care conduc la majorarea încărcării elementelor de construcţie, se va obţine în mod obligatoriu avizul proiectantului de specialitate şi de rezistenţă.
7.2 Lucrări pregătitoare
7.2.1 Suprafeţele suport pregătite pentru executarea izolaţiilor termice trebuie să aibă planeitatea necesară, în funcţie de tipul şi modul de fixare a stratului termoizolant.
7.2.2 Dacă suprafaţa suport prezintă denivelări, după caz, se va executa o racordare cu pantă de minim 1:10, un strat de tencuială sau o şapă de egalizare, dar numai cu avizul proiectantului de rezistenţă.
7.2.3 Suprafeţele suport pe care urmează a se aplica direct bariera contra vaporilor de apă sau izolaţia termică vor fi curăţate şi amorsate.
7.2.4 Pe cât posibil, se va evita pozarea instalaţiei electrice pe faţa elementelor de construcţie pe care urmează a se aplica izolaţia termică, iar când acest lucru nu se poate evita, tuburile electrice se vor îngloba, după caz, în straturile de tencuială, betonul de pantă sau şapa generală de nivelare. Nu se admite înglobarea tuburilor electrice prin teşirea sau tăierea plăcilor termoizolante.
7.3 Executarea lucrărilor
7.3.1 Lucrările de izolare termică se execută numai cu personal specializat. Acesta va verifica tot timpul atât grosimea şi calitatea materialului termoizolant cât şi respectarea dimensiunilor punţilor termice din proiect.
7.3.2 Executarea lucrărilor de izolare termică se face respectânduse prevederile cuprinse în normele tehnice de folosire specifice fiecărui material termoizolant (standarde de produs, agremente tehnice, norme tehnice de produs, mărci de fabricaţie, etc.).
7.3.3 La punerea în operă a materialelor termoizolante se vor avea în vedere măsurile de transport, manipulare şi depozitare prevăzute în normele tehnice ale produselor respective, precum şi recomandările producătorului pentru evitarea degradării acestora.
7.3.4 La realizarea stratului termoizolant se interzice utilizarea materialelor degradate (cu spărturi, ştirbituri, grosime necorespunzătoare şi neuniformă, etc.) sau cu caracteristici fizicomecanice inferioare celor prevăzute în normele tehnice specifice.
7.3.5 Câmpul termoizolant cu materiale sub formă de plăci se va realiza prin aşezarea acestora cu rosturile strânse. Eventualele spaţii dintre plăci vor fi completate cu bucăţi tăiate la dimensiunile necesare, din aceleaşi materiale, pentru a se obţine un strat termoizolant continuu. În cazul în care izolaţia termică din plăci se realizează în mai multe straturi, acestea se vor dispune astfel încât rosturile dintre plăcile unui strat să fie decalate (recomandabil cu cca. 1/2… 1/3 din dimensiunea plăcii) faţă de rosturile dintre plăcile straturilor adiacente.
7.3.6 În caz de ploaie, în timpul execuţiei termoizolaţiei, suprafaţa stratului termoizolant se va acoperi provizoriu cu folii de protecţie, asigurânduse scurgerea apelor.
7.4 Prevederi specifice pentru termoizolarea pereţilor
7.4.1 Aşezarea plăcilor termoizolante se face cu rosturi strânse, în rânduri astfel aşezate ca rosturile să fie ţesute.
7.4.2 În funcţie de tipul şi greutatea plăcilor termoizolante, fixarea lor (provizorie sau definitivă) de perete se face, după caz, prin lipire (de ex: mortar, pastă adezivă, etc.) şi/sau prindere mecanică (de ex: cu agrafe metalice din oţel inoxidabil, şuruburi prevăzute cu rondele din plastic, şaibe late, etc.).
7.5 Prevederi specifice pentru termoizolarea acoperişurilor
7.5.1 Materialele termoizolante trebuie să fie aşezate fără rosturi şi strâns îmbinate cu elementele de construcţie în relief care străpung termoizolaţia (coşuri, parapete, guri de vizitare, tuburi de aerisire).
7.5.2 Aplicarea stratului termoizolant se face pe fâşii, astfel încât să existe posibilitatea acoperirii lor cu straturi de protecţie întrun interval de timp în care să nu existe riscuri de umezire a termoizolaţiei datorită precipitaţiilor atmosferice şi fără a se călca pe plăcile termoizolante.
7.5.3 Circulaţia directă pe plăcile termoizolante este interzisă. Se admite circulaţia peste plăci doar prin intermediul unor podini.
7.5.4 Executarea izolaţiilor termice la acoperişurile cu poduri ventilate se face prin aplicarea materialului termoizolant pe faţa superioară a planşeului spre pod.
Stratul termoizolant va fi protejat cu un strat cu rol de barieră antivânt, în cazul podurilor necirculabile, sau cu un strat de protecţie care să preia încărcările statice şi dinamice la care poate fi supusă pardoseala în timpul exploatării, în cazul podurilor circulabile.
7.5.5 Racordările suprafeţelor orizontale cu cele verticale se realizează cu scafe din mortar, ca suport al straturilor de difuzie, barierelor contra vaporilor şi al hidroizolaţiilor.
În dreptul scafelor se asigură o rigidizare suficientă a stratului suport al hidroizolaţiei pentru a împiedica forfecarea acestuia, iar la izolaţiile termice din materiale elastice trebuie să se prevadă prelungirea şi legarea de parapete a şapei armate ce constituie suport al hidroizolaţiei.
7.5.6 Straturile de barieră contra vaporilor, difuzie şi hidrofuge se execută în conformitate cu prevederile din normativ C 112.
7.5.7 Învelitorile şi lucrările de tinichigerie se execută în conformitate cu prevederile din normativ C 37.
7.6 Prevederi specifice pentru termoizolarea planşeelor peste spaţii reci
7.6.1 În cazul termoizolării planşeelor la partea inferioară (pe intrados) izolaţia termică se execută,de regulă, fie prin fixare mecanică, fie prin fixare mecanică şi lipire.
Aplicarea plăcilor termoizolante necesită în general operaţii de:
– rectificarea planeităţii suprafeţei inferioare a planşeului;
– ancorarea de elementele de rezistenţă ale planşeului, a elementelor de prindere a stratului de izolaţie termică şi eventual a stratului de protecţie;
– după caz, aplicarea stratului de amorsaj pe suprafaţa inferioară a planşeului şi pe faţa plăcii termoizolante care se lipeşte;
– după caz, aplicarea pastei de lipire pe suprafaţa plăcilor termoizolante amorsate;
– aplicarea plăcilor termoizolante concomitent cu trecerea prin rosturile termoizolaţiei a elementelor de fixare (ancorare);
– după caz, corectarea continuităţii stratului termoizolant, prin completarea cu material termoizolant de acelaşi tip a rosturilor rezultate cu dimensiuni mai mari decât cele admise;
– după caz, sprijinirea provizorie a stratului termoizolant în timpul prizei şi întăririi soluţiilor de lipire;
– aplicarea straturilor de protecţie şi de finisaj.
7.6.2 În cazul termoizolării planşeului la partea superioară, plăcile termoizolante se aşează pe planşeu cu rosturi strânse, în acelaşi mod ca la acoperişuri. Peste ele se realizează stratul de protecţie, eventual un strat de separaţie care să protejeze plăcile termoizolante împotriva umidităţii din şapă sau, dacă este prevăzut în proiect, să realizeze şi bariera contra vaporilor (bariera contra vaporilor se aplică numai pe faţa ,,caldă” a termoizolaţiei).
7.6.3 Realizarea planşeelor cu izolaţie termică înglobată necesită următoarele operaţii principale:
– execuţia feţei inferioare a planşeului, care constituie şi stratul suport al termoizolaţiei;
– aşezarea materialului termoizolant între grinzile planşeului;
– după caz, aplicarea barierei contra vaporilor de apă pe faţa ,,caldă” (pe faţa inferioară sau superioară, în funcţie de poziţia planşeului în raport cu spaţiul mai rece);
– execuţia feţei superioare a planşeului.
7.7 Prevederi specifice pentru elementele vitrate
7.7.1 La realizarea elementelor vitrate se va avea în vedere asigurarea etanşeităţii acestora atât între geam şi ramă cât şi între cercevele şi toc.
7.7.2 La montarea elementelor vitrate în golurile elementelor de construcţie se va realiza umplerea pe tot perimetrul, a rosturilor rezultate între acestea, cu materiale izolante adecvate (şnururi din vată minerală sau vată de sticlă, spumă de poliuretan sub formă de spray, etc.), precum şi etanşarea lor pentru protecţia împotriva agenţilor climatici (exteriori şi interiori).
7.8 Măsuri la executarea lucrărilor de izolaţii termice pe timp friguros
7.8.1 Lucrările care presupun procedee umede nu se vor executa la temperaturi mai mici de +5°C. De asemenea, lucrările de izolaţii termice nu se vor executa la temperaturi inferioare celor prevăzute în normele tehnice ale produselor, pe timp de ceaţă sau cu precipitaţii atmosferice.
8 CONTROLUL CALITATII LUCRARILOR
8.1 La execuţia lucrărilor de izolaţii termice nu se vor folosi decât materiale agrementate tehnic în vederea utilizării în construcţii în România, cu certificate de conformitate privind îndeplinirea caracteristicilor prevăzute în normele tehnice de produs. De asemenea, nu se vor folosi materiale pentru care furnizorul nu a emis certificate de calitate.
Materialele termoizolante trebuie să îndeplinească, după caz, cerinţele prezentate în cadrul capitolului 5 din prezentul normativ.
8.2 Recepţia materialelor se va face prin verificarea certificatelor de calitate emise de producător şi confruntarea lor cu condiţiile tehnice prevăzute în normele tehnice de fabricaţie.
În certificatele de calitate trebuie să se menţioneze în mod expres, după caz, standardul de produs, agrementul tehnic, norma tehnică de fabricaţie, etc., precum şi eventualele măsuri speciale privind depozitarea, manipularea, transportul, punerea în operă, protecţia muncii şi siguranţa la foc, cu indicarea, după caz, a măsurilor şi echipamentelor de protecţie. De asemenea, în certificatele de calitate trebuie să se înscrie în mod expres numărul lotului şi data de fabricaţie.
8.3 În caz de dubiu privind calitatea materialului, se vor dispune verificări prin sondaj, de către un laborator autorizat, pentru stabilirea concordanţei dintre caracteristicile tehnice ale materialelor termoizolante aprovizionate, cu cele din norma de produs.
8.4 La punerea în operă se vor utiliza produse care se încadrează în duratele limită de timp admise (minime sau maxime), în cazul în care normele tehnice ale produselor prevăd aceste termene.
8.5 Fazele determinante privind controlul calităţii lucrărilor în timpul execuţiei se vor hotărî de către proiectant, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiilor, stabilită prin “Regulament privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor. Metodologie de stabilire a categoriei de importanţă a construcţiilor” şi în conformitate cu “Procedura privind controlul statului în fazele de execuţie determinante pentru rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor”, aprobate prin Ordinul MLPAT nr. 21/N din 02.10.1995.
8.6 Controlul în timpul execuţiei lucrărilor de izolaţii termice se va efectua de către executant şi de către beneficiar, prin sistemul propriu de asigurare a calităţii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, verificânduse corespondenţa dintre lucrările executate şi prevederile din proiect.
În cadrul controlului se vor verifica cel puţin următoarele, care vor fi consemnate în procesele verbale de lucrări ascunse:
– dacă lucrările pregătitoare sau executat în conformitate cu prevederile prezentului normativ şi ale proiectului de execuţie;
– dacă materialele termoizolante sau montat în conformitate cu prevederile prezentului normativ şi ale proiectului de execuţie;
– dacă sau respectat prevederile din proiect referitoare la realizarea izolaţiei termice în dreptul punţilor termice (centuri, buiandrugi, stâlpi, elemente de fixare, etc.);
– dacă stratul de protecţie a termoizolaţiei sa executat în conformitate cu prevederile din prezentul normativ;
– dacă straturile hidroizolante, de difuzie, bariera contra vaporilor, racordările la elementele care străpung câmpul învelitorii, precum şi racordările la atic/reborduri sau făcut în conformitate cu prevederile din normativul C 112, respectiv lucrările de învelitori şi tinichigerie sau executat conform prevederilor din normativul C 37;
– dacă sau executat, conform proiectului, canalele de aerare şi dacă sau montat corect prizele de aer.
Lucrările găsite necorespunzătoare se vor reface.
8.7 La recepţia lucrărilor se vor analiza constatările consemnate în procesele verbale de lucrări ascunse şi în caietul de dispoziţii de şantier, făcute de organele de control în timpul execuţiei.
În caz de dubiu se vor executa, după caz, sondaje, încercări nedistructive (de ex. prin termografie în infraroşu, măsurări termotehnice “in situ”, etc.) prin care să se verifice corecta aplicare a prevederilor din proiect şi din reglementările tehnice specifice.
9 REGULI DE EXPLOATARE SI ÎNTRETINERE
9.1 Proiectantul va pune la dispoziţia beneficiarului un caiet privind condiţiile de urmărire, exploatare şi întreţinere, ţinând seama de durata de viaţă a materialelor precum şi de măsurile ce se pot lua în vederea menţinerii în timp a calităţii lucrărilor de izolaţii termice.
9.2 În timpul exploatării este interzisă circulaţia curentă a oamenilor şi depozitarea oricăror materiale pe acoperişurile necirculabile.
9.3 Pentru asigurarea eficienţei termoizolaţiei se va urmări periodic (primăvara şi toamna) starea hidroizolaţiei sau a învelitorilor de orice fel şi se vor remedia de îndată deficienţele constatate, pentru a nu se produce infiltraţii de apă şi deci umezirea termoizolaţiei.
9.4 În cazul constatării umezirii termoizolaţiei se va analiza gravitatea şi întinderea degradării, în vederea luării măsurilor corespunzătoare de remediere a acesteia.
10 MASURI DE PROTECTIA MUNCII SI SIGURANTA LA FOC
10.1 La proiectarea şi executarea lucrărilor, se vor respecta prevederile din:
– Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor indicativ P 11899;
– Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor, pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţiilor aferente acestora indicativ C 30094;
– Norme generale de protecţie a muncii ediţia 1996;
– Norme de medicina muncii aprobate prin Ordinul MS nr. 1957/1995;
– Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii aprobat cu
Ordinul MLPAT nr.9/N/15.III.l993.
10.2 Pe timp nefavorabil (ploi, ninsoare, polei, ceaţă, vânt puternic, temperaturi sub + 50C), lucrările exterioare se vor întrerupe.
10.3 Pentru muncitorii care lucrează pe acoperiş se va prevedea un acces sigur prin scări prevăzute cu balustrade de protecţie, montate anume şi verificate, fiind interzise accese improvizate.
Pe întreg conturul acoperişului unde se lucrează trebuie montată balustradă de protecţie, conform prevederilor din normele de protecţia muncii.
10.4 La termoizolarea învelitorilor care prezintă capacităţi portante sau rezistenţe la şoc reduse lucrările se vor executa numai pe podine de lucru, fiind interzisă circulaţia sau staţionarea muncitorilor şi depozitarea materialelor direct pe aceste plăci.
Legarea cu centuri de siguranţă a muncitorilor este obligatorie, iar când acestea nu oferă suficientă securitate sau stânjenesc execuţia se va prevede în documentaţie amplasarea sub tronsonul de lucru a unei plase generale, rezistente la căderea unui om.
10.5 Ridicarea materialului pe acoperiş trebuie făcută în containere. Containerele nu trebuie să agaţe în timpul ridicării nici un element de construcţie şi ele trebuie să fie asigurate pentru a împiedica rotirea lor..
Utilajele de ridicat, acţionate electric, trebuie să fie legate la pământ, să fie complete şi verificate. Manipularea lor se va face numai de către personal autorizat.
10.6 În cazul lucrului cu materiale termoizolante care pot irita pielea (de ex. produse din vată minerală sau din vată de sticlă), este necesar a se purta, de către manipulanţii acestora, un echipament complet, alcătuit din cisme de cauciuc, salopetă, cască, ochelari, mănuşi de protecţie, fular şi manşete din tifon. Pentru îndepărtarea fibrelor iritante, muncitorul se va spăla periodic cu săpun şi apă.
10.7 Materialele termoizolante vor fi protejate împotriva incendiilor şi ferite de zonele cu foc deschis.
10.8 Se vor respecta şi măsurile de protecţia muncii şi de prevenire şi stingere a incendiilor specificate în normele de produs (standarde, agremente tehnice, norme sau mărci de fabricaţie) asigurânduse echipamentul de protecţie precizat în aceste norme.
NOTA: Aceste informatii au caracter informativ. Utilizatorul acestor informatii ar trebui sa se asigure ca acestea sunt actualizate la zi, putand fi inlocuite de acte/ normative mai noi. Imaginile adiacente acestor informatii nu au fost publicate. Sursa documentelor este BICAU.
Read Full Post »
proiectdecasa 